(Preluare Inpolitics)

Două sunt știrile: au izbucnit protestele de stradă după tragedia de la Balș, iar președintele e filmat relaxîndu-se la schi, spre stupoarea întregii nații. Atîta nesimțire mai rar la un lider de țară îndoliată, cam astea sunt opiniile cel mai des exprimate pe rețelele sociale și în media. Marea întrebare, însă, e dacă nu cumva la mijloc e cu totul altceva decît nesimțirea, mai precis panica?

”Geniala cădere în fund a președintelui”. Un editorial faimos al analistului Ion Cristoiu după un eveniment care a făcut deliciul românilor: președintele Emil Constantinescu, aflat acum vreo două decenii și mai bine în cantonamentul echipei naționale de fotbal, a încercat să jongleze cu o minge, dar a căzut rapid în fund, spre disperarea SPP-iștilor. Doar că scena fusese abil regizată, s-a aflat ulterior. Aflat sub tirul unor acuzații de aroganță după instalarea la Cotroceni, Emil a apelat la o șmecherie de imagine, care să demonstreze că e și el om ca toți oameni.
A fost un sacrificiu de imagine acea comică picare în fund intens mediatizată, dar în numele unui cîștig mai mare.

E doar o ipoteză, să o spunem din capul locului, dar o vom susține: s-ar putea ca partida de schi a președintelui Iohannis, de azi, să fi fost la fel de regizată ca și căderea în fund a predecesorului său.
Doar că de data asta, miza e una infinit mai mare.

Președintele a fost surprins pe pîrtie și filmat de corespondentul Antenei 3 de la Sibiu, din informațiile noastre, la pont. Adică s-a știut exact cînd și unde apare președintele.
Care vine pe schiuri, vijelios, dar se oprește fix în dreptul reporterului înarmat cu o cameră video. Își scoate relaxat schiurile și stă de vorbă cu acesta:

Cameraman: Cum e la schi, domnule preşedinte?
Klaus Iohannis: Bună ziua. E foarte bine. Vă invit să veniţi
Cameraman: Cum e zăpada la Păltiniş?
Klaus Iohannis: Astăzi e destul de bine. Vă doresc o zi frumoasă!”.

”Vă invit să veniți!”??? ”Vă doresc o zi frumoasă.”???

E stupefiant să auzi asta din gura unui președinte care cu doar o zi înainte poza în profund îndoliat și îndurerat.
Chiar să nu mai aibă Iohannis proprietatea formulărilor?

Încă mai ciudat: președintele mai dădea de două ori din bețe și ajungea la celebrul Duster cenușiu al SPP, cel cu șenile, devenit celebru anul trecut, după o partidă de schi tot la Păltiniș și care se afla la vreo 20 de metri distanță.
Cîțiva pași mai încolo erau și SPP-iștii prezidențiali. Dacă Iohannis chiar voia să evite presa care i-a țîșnit în față într-un moment nepotrivit, o putea face lesne; era destul să nu se oprească.
Președintele, reamintim, a refuzat ieri să vorbească, la locul tragediei, cu presa, dar a vorbit azi cu ea, cordial, pe pîrtie. Și-a dat jos schiurile, dar nu și casca, vorbind cu reporterul. Cam nepoliticos, dar justificat: relaxarea din vorbele lui ar fi reclamat un zîmbet pe măsură, iar ar asta ar fi înrăutățit percepția publică.

Mult prea ciudat, per ansamblu.

În opinia noastră, Iohannis a vrut el însuși să apară pe pîrtie și să dea acele mesaje cu veniți la schi, că totul e frumos și bine, care au indignat nația. Și a aranjat să apară la o televiziune neprietenă, Antena 3, pentru că la Digi 24, spre exemplu, ar fi bătut prea mult la ochi. Nu spunem, Doamne ferește, că a avut un tîrg cu televiziunea, foarte probabil a fost vorba de o mică exploatare în orb; ce media ar fi refuzat un asemenea ”pont” dătător de ratinguri, la urma-urmei? Eu, unul, nu aș fi refuzat, categoric.

O pierdere foarte mare în planul imaginii, pentru președinte, de acord.

Dar e posibil, ca și în cazul Emil, cîștigul scontat să fie mult mai mare.
Mai exact, președintele a ieșit public ca să transmită sistemului exact inversul mesajelor de după Colectiv.

Reamintim cum ziua de 31 octombrie 2015 a fost, ciudat, singura sîmbătă din mandatul său în care nu a plecat la Sibiu, ceea ce i-a permis să meargă dimineața la locul tragediei și să dea primele mesaje dure.

Care au continuat, incitatoare, în zilele următoare, pe măsură ce strada lua foc și zeci de mii de protestatari se mobilizaseră contra guvernului PSD.

”A fost nevoie să moară oameni pentru ca Guvernul să demisioneze. Românii iniţial au răbdat, apoi s-au indignat, iar în final s-au revoltat. Tragedia de la Colectiv a atins cel mai sensibil nerv al naţiunii. Zeci de mii români au protestat în Bucureşti şi în alte oraşe din ţară pentru a cere lucruri de bun-simţ: demisiile celor vinovaţi, răspunsuri şi clarificări. Eu sunt dispus să îmi asum demersurile care, în final, vor duce la o altfel de politică în România, o politică pentru cetăţeni, previzibilă şi transparentă. Următorul guvern trebuie să vină urgent cu soluţii la problemele care i-au scos pe oameni în stradă şi să nu repete greşelile de până acum„.

”Sunt momente când o națiune își dă măsura coeziunii, a solidarității și, până la urmă, a tăriei sale. Astăzi putem să arătăm cu toții că ne pasă și că suntem uniți”.

”Sunt impresionat de manifestările din această seară. Este o mișcare de stradă, care vine din dorința oamenilor de a le fi respectate condiția și demnitatea. Am înțeles că se cere și se așteaptă, pe bună dreptate, ca cineva să-și asume răspunderea politică. Următorul pas trebuie să fie al politicienilor, care nu pot ignora acest sentiment de revoltă”.

Sigur că Iohannis ”era impresionat” de manifestări, doar ele au adus la putere guvernul lui.

Sigur că avea toate motivele să agite spiritele prin ieșirile sale, care transmiteau direct Sistemului felul cum se poziționează. O metodă veche de cînd lumea, extrem de eficientă în situații complexe, în care transmisia tradițională a directivelor, din om în om, poate reclama prea mult timp. (Ne amintim cu toții, bunăoară, celebrul și misteriosul articol despre vremea pe litoral, apărut în ”Scînteia Tineretului” în 18 decembrie 1989 și decriptat ulterior de specialiști ca fiind un mesaj codat către structurile Securității din întreaga țară, în perspectiva declanșării revoluției.)
Semnale similare dăduse președintele și cînd cu OUG 13, cînd și-a pus celebra geacă roșie, culoare neîntîmplător aleasă, și s-a dus printre manifestanți. Și atunci, poziționarea lui trebuia să fie cît se paote de limpede.

În 2015, sistemul s-a mobilizat exemplar după semnalele lui Iohannis și i-a pus pe masă tot ce a dorit: proteste de stradă, mobilizarea unor figuri publice, acțiuni de gherilă digitală etc, pînă la dărîmarea unui guvern legitim și înlocuirea lui cu unul netrecut prin alegeri măcar.

Acum, s-ar putea ca Iohannis să fi dat, cum spuneam, exact mesajul contrar: stați liniștiți la locurile voastre, nu vă angajați în niciun fel de acțiuni care ar putea produce daune! Cuvîntul de ordine să fie calm și relaxare.

De ce ar da Iohannis asemenea mesaj?
Simplu: de frică.

Situația îi poate scăpa lesne de sub control.

România are nervii făcuți praf de pandemie, economia se prăbușește, vaccinarea merge prost, coaliția abia de s-a încropit, dar certurile se țin lanț. Iar tragedii precum Piatra Neamț și Balș nu fac lucrurile mai bune, dimpotrivă.

E nevoie doar de o scînteie și pulberea ar putea lua foc.
În seara asta, membrii AUR au mobilizat oamenii la proteste de stradă, cerînd demisii la vîrf. Și anunță că vor continua și în zilele următoare.

Nu sunt mulți protestatari, ar putea părea o acțiune complet nepericuloasă pentru regim.

Da, dar la fel au părut și celebrele proteste din ianuarie 2012.
Atunci, lumea a ieșit în stradă supărată că fusese demis Raed Arafat, care se opunea unei legi a sănătății ce ar fi permis intrarea privaților pe piața medicală a țării.
Acum, ea iese în contra lui Arafat – și a altora-  pentru drama unor bolnavi din spitalele unde se duc să trăiască, dar se aleg cu moartea.
Tot tematica sănătății, coincidență.

În 2012 nu au fost deloc proteste masive. Media zilnică era de cîteva sute de oameni, cu un vîrf de 2.000 într-o zi și altul de 13.000, în altă zi.
Doar că, așa cum bine observau analiștii Deutsche Welle la acea vreme, e mai periculos protestul unui grup mic de oameni, dar avînd în spate susținerea masivă, tăcută, a oamenilor din case, decît contrariul.

Acele proteste au dărîmat guvernul Boc, după ce începuseră să zguduie și schela lui Traian Băsescu, căruia i se cerea demisia tot mai îndîrjit.

Nu spune nimeni că nu au existat atunci și interese oculte majore în derularea acelor proteste.
Cum poate vor fi fiind și acum.
Că nu întîmplător cei care au venit acum la cîrma Sănătății sunt din gruparea susținătorilor intrării privaților pe piața medicală autohtonă, adică exact motivul revoltelor din 2012.

Klaus Iohannis știe deja, de la servicii, că situația ar putea degenera în zilele care urmează, din cauza refuzului guvernanților de a oferi niște capete poporului nervos. Capete greu spre imposibil de livrat.
De abia s-au așezat în scaune și nimeni nu are chef să plece.

Știind asta, președintele recurge la manevre disperate pentru a calma lucrurile și a se asigura că situația rămîne sub control. Ieri, s-a arătat încîntat de operativitatea autorităților, după incendiu. Mesaje similare celor transmise – deloc întîmplător – de restul puternicilor zilei.
Azi ne-a făcut bezele de la schi.
Chiar cu riscul de a-și pune în cap mulți români deranjați de relaxarea lui de pe pîrtie.
Doar că ”relaxarea” sistemului e infinit mai importantă pentru Iohannis.

Rămâne de văzut dacă strategia președintelui va și da roade. Pariul e riscant, lucrurile evoluează pe muchie de cuțit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here