În Parlament se dă bătălia finală. Nu pentru buget. Nu pentru pensii.
Nu pentru salariul minim. Nici măcar pentru soarta SIIJ. Nu! Adevăratul
război în acest moment este pentru șefia Comisiei speciale de control a
activității Serviciului Român de Informații. Este reduta la care Eduard
Hellvig, directorul SRI, nu renunță nici în ruptul capului. Dacă nu el,
atunci cine altul îl propulsează în această poziție pe Cristian Chirteș?
De când Eduard Hellvig a fost numit de către Klaus Iohannis directorul
Serviciului Român de Informații, primind în această calitate și girul
Parlamentului, această instituție s-a retras cât s-a putut de demn din
mizeria în care o aduseseră George Maior și Florian Coldea, desigur cu
binecuvântarea sau chiar după o schemă proprie a lui Traian Băsescu.
Faimosul binom SRI-DNA a dispărut. Desigur, nu și din dosarele penale
aflate în curs, unde protocoalele își produc încă efectul. Și nici din
practica unor ofițeri mai mărunți ai Serviciului sau procurori, deveniți
dependenți de asemenea practici. Mai funcționează și „culoarele” din
Justiție, mai ales în zonele în care Traian Băsescu a reușit să-și
planteze magistrați, cu scopul transparent de altfel de a se proteja la
nevoie pe sine, de a-și proteja apropiații, de a șantaja și neutraliza
adversarii. Am închis paranteza.
La cireașa de pe tort, nici SRI ca
instituție și nici Eduard Hellvig, ca reprezentant al principalului
serviciu secret al țării, nu pot renunța nici în ruptul capului. Pentru
liniștea „cadrelor”, poziția de șef al Comisiei de control din
Parlamentul României este vitală. De aceea, în mod tradițional, deși
neortodox, adică neconstituțional, s-a încetățenit practica plasării în
această poziție cheie a unui dansator politic pe sârmă. Adică a unui om
mai mult decât apropiat serviciului secret. Un personaj controlat. Mereu
și mereu. Și, într-o asemenea măsură, încât acesta, la rândul său, să
nu controleze serviciul secret ci, în cel mai bun caz, să mimeze acest
lucru în numele celei mai importante puteri în stat. Puterea
legislativă. Ei bine, așa stând lucrurile, după ce PNL a împărțit cu
ceilalți parteneri din coaliție, dar și cu PSD-ul și AUR, ultimele
comisii parlamentare rămase cu pozițiile încă neocupate, s-a ales, cum
era de așteptat, cu șefia Comisiei de control SRI.
Aici Eduard
Hellvig va avea un cuvânt greu de spus. Și se pare că a făcut prima
mișcare pe tabla de șah. Intenționează să-l împingă în față pe Cristian
Chirteș, președintele PNL Mureș. Acesta este senator, după ce a avut și o
bună experiență ca deputat. E drept, a dat-o în bară, susținându-l cu
încăpățânare pe Ervin Molnar la Apele Române.
Este un punct pe cât
de intersant, pe atât de sensibil și dureros. Legat de scandalul de la
Apele Române, care a făcut zile în șir deliciul presei, știind că un
apropiat al lui Eduard Hellvig, Rareș Bogdan, prim-vicepreședinte PNL, a
explodat literalmente și i-a solicitat premierului Florin Cîțu să facă
curățenie în această instituție. Miezul scandalului a fost decizia mult
comentată a lui Ervin Molnar, protejatul lui Cristian Chirteș, de a
elibera din poziția importantă de la Apele Române un specialist de primă
mărime, Ovidiu Ianculescu, pentru ca în locul acestuia să fie numită,
pe pile, o domnișoară devoalată de presă că nu are niciun habar în
domeniul pe care era pusă să-l controleze. „Cum așa?” – a explodat Rareș
Bogdan. „Noi ne-am angajat să venim cu specialiști în toate pozițiile
importante, și iată ce facem!”. Aparent, ținta era Ervin Molnar. În
realitate, adevărata țintă era Cristian Chirteș. Acesta avea un
antecedent care nu-i scăpase lui Rareș Bogdan. A propus „pe algoritmul
politic”, în poziția de secretar de stat la Ministerul de Externe, un
pădurar. Pe Bogdan Aurescu l-au luat durerile de cap. Pe Rareș Bogdan,
așijderea.
Și mai există detalii nenumărate în aceeași logică. În
aceste condiții, mă întreb dacă este sau nu adevărat dacă din tot ce are
Senatul României mai bun în materie de liberali, Eduard Hellvig să-l fi
ales tocmai pe Cristian Chirteș pentru șefia celei mai sensibile
comisii. Răspunsul la această întrebare îl vom afla foarte repede.
(Sorin Roșca Stănescu)
