Fostul șef al SIE, generalul Silviu Predoiu, trage un semnal de alarmă astăzi, într-un articol de pe un site de nișă (pe care îl reproduce parțial și pe contul său de Facebook, de parcă ar vrea să se asigure de răspîndirea cît mai largă), în legătură cu un personaj foarte controversat propulsat recent în Comisia de control al SIE. Și despre care nu se știe mai nimic în spațiul public, un caz rar, dacă nu cumva unic. Predoiu sugerează că senatorul UDMR Turos Lorand, căci despre el e vorba, ar putea reprezenta chiar o vulnerabilitate de siguranță națională.

”Când am văzut lista noilor membri ai „Comisiei Parlamentare Speciale pentru Controlul Activităţii Serviciului de Informaţii Externe” (ăsta da titlu de comisie!), deprinderi vechi m-au făcut să caut în surse publice datele existente despre aceştia şi să încerc să înţeleg dacă ar îndeplini condiţiile pentru a trece de un ipotetic vetting. Mi-au atras atenţia mai multe aspecte, dar am reţinut două, respectiv ce am găsit despre unul din membri şi, interesant, ceea ce nu am găsit despre altul:

• Senatorul PNL Liviu Dumitru Voiculescu este inculpat încă din 2013, iar procesul se judecă. El a fost trimis în judecată de DIICOT sub acuzaţia de „constituire sau aderare la un grup infracţional organizat, de conflict de interese şi de organizarea şi desfăşurarea de activităţi ilicite în domeniul jocurilor de noroc”. Recent, tribunalul din Dolj i-a comunicat că dosarul în care e inculpat va fi judecat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

• În cazul senatorului UDMR Turos Lorand, parlamentar aflat la al doilea mandat, ceea ce îţi sare în ochi este faptul că nu există (!) nici o biografie publică a acestuia. Nu ştiu dacă are ceva de ascuns sau nu, dar constat că, dacă domnul senator e îndreptăţit să ştie totul despre S.I.E., în schimb niciun cetăţean obişnuit nu poate şti ceva despre Turos Lorand. Adică, doar ca exemplu, dacă, precum mulţi dintre colegii domniei sale de organizaţie, are şi cetăţenia altui stat. Nu că ar fi ceva ilegal, dar asta ar presupune jurământ de credinţă multiplu, ceea ce nu ar fi chiar compatibil cu cerinţa de „loialitate indiscutabilă” prevăzută explicit în lege pentru accesul la informaţii clasificate” scrie Predoiu în Monitorul Apărării.

”Ar mai fi şi alte aspecte şi la ceilalţi membri ai Comisiei, dar acestea două îmi par flagrante şi aproape imposibil să fi scăpat celor care au făcut propunerile în cauză, respectiv conducerilor celor două partide. Imposibil să fi scăpat dacă cineva chiar încerca să pună oamenii potriviţi la locurile potrivite, să înţeleagă corect responsabilitatea ce o poartă pentru aceste nominalizări, să arate un minim respect pentru alegătorii care i-au încredinţat, în numele lor, şi sarcina de a-i desemna pe cei ce vor controla o zonă atât de sensibilă şi de importantă pentru securitatea naţională.
Ce credibilitate vor avea cei doi când se vor pronunţa în legătură cu activitatea Serviciului controlat? Cât contribuie cei doi la credibilitatea de ansamblu a Comisiei şi implicit la construcţia încrederii cetăţeanului într-o structură menită să vegheze la respectarea legalităţii într-un domeniu deopotrivă opac şi fundamental pentru securitatea naţională? Cum poate împăca S.I.E. obligaţia de a pune la dispoziţia Comisiei date clasificate de o sensibilitate aparte, când unul dintre membrii acesteia este judecat pentru „constituire sau aderare la un grup infracţional organizat”, cu obligaţia de a-şi proteja activitatea? Este Serviciul în măsură, are dreptul de a face o astfel de evaluare, dacă să furnizeze sau nu Comisiei informaţiile/ documentele solicitate, pentru că unul sau doi sau „x” membri ai acesteia nu oferă garanţiile cerute de lege tuturor celorlalţi? Singurul răspuns la această întrebare, într-o societate normală, cu o clasă politică responsabilă, este NU.” mai scrie fostul șef al spionilor români.

Într-adevăr, despre senatorul UDMR se știu puține spre deloc. Pe siteurile Camerelor parlamentului la rubrica biografie sunt pagini goale în cazul său. Nu apare vreun CV nici pe la alte instituții ale statului unde a lucrat.
Știm despre el ”din bucăți” că înainte de Senat a lucrat în CNA, unde fusese plasat de UDMR deși era patron de post de radio, adică o crasă incompatibilitate, fie ea și una rezolvată ulterior.
Mult mai interesant, însă, înainte de CNA, Lorand, la începutul anilor 2010, a fost director executiv al companiei de stat Radiocom, care, la acea vreme, asigura transmisiile pentru TVR și Radiodifuziune și avea în portofoliu aproape toți operatorii de telecomunicații din România și utilizatorii finali de servicii de comunicații din domenii importante: bănci, instituții financiare, companii multinaționale etc.

O performanță de excepție, am spune, pentru un tînăr de numai 30 și un pic de ani, pe atunci, absolvent de științe politice și fost jurnalist.
Nu prea sunt de găsit nici interviuri cu el, cu foarte mici și laconice excepții, dar aflăm că a deținut o cățelușă border collie care a luat un titlu la un concurs de frumusețe.

Cum a a ajuns un jurnalist din presa locală sătmăreană – absolvent de științe politice – consilier local și, concomitent, director executiv la o companie cu greutatea Radiocom, cu mii de angajați și cifra de afaceri de sute de milioane, care controla internetul și segmentul audio-vizual românesc, e o întrebare interesantă, pînă cînd va veni și răspunsul la ea.
Încă mai interesant, înainte de a ajunge mare șef la Radiocom, Lorand prezentase știri la radio Samtel, lucrase la ziarul Friss Ujsag din Satu Mare, fusese cola­borator al agen­tiei de presă ungare MTI și, mai apoi, își crease propriul post de radio, City, devenit rapid lider de piață în Satu Mare. Un radio care emitea strict în limba maghiară. În pofida acestui succes în mediul privat, la doar douăzeci și ceva de ani, Lorand decide să meargă la stat, devenind șef de companie de stat, consilier local, membru CNA, apoi senator, membru al Comisiei de cultură și, mai nou, membru al puternicei Comisii SIE, creme de la creme între comisiile parlamentare.

Contactat azi de Inpolitics cu întrebarea de ce CV-ul său e de negăsit, senatorul UDMR oferă un răspuns halucinant: ”Ăăăăă….chiar nu știu ce să răspund la această întrebare. O să întreb și eu la parlament”. Nu ne spune clar dacă a uitat să își depună CV-ul, ori l-a depus și cei de la administrația parlamentului au uitat să-l posteze timp de două mandate.

Nu ne explică, însă, nici de ce respectivul CV nu e de găsit  la precedentele locuri de muncă ori pe siteul UDMR, de unde aflăm doar că, după numirea la CNA și mutarea la București, ”am putut constata nenumărate atacuri asupra comunității maghiare din România. Aici am putut înțelege pentru prima dată de ce este atât de importantă reprezentarea puternică a interesului maghiar la nivel parlamentar”.

Și, vorbind de interesul maghiar, l-am întrebat pe senatorul UDMR dacă problema ridicată de generalul Predoiu legată de dubla cetățenie ar putea, într-adevăr, constitui o vulnerabilitate de siguranță națională, fiind vorba de depunerea unui jurămînt de credință față de două țări diferite. Răspunsul a fost, sec și categoric: ”Nu”.
Lorand Turos nu își amintește nici cînd a ajuns șef la Radiocom; per ansamblu, mai toate răspunsurile sale sunt foarte ezitante, am spune
După care, senatorul s-a scuzat că intră într-o ședință și nu mai poate vorbi.

De aici, două întrebări majore, am îndrăzni să spunem:
1) Cine și, mai ales, ce este misteriosul senator UDMR plasat la butoanele controlului serviciului românesc de spionaj?
2) De ce a ținut fostul șef al SIE să tragă un serios semnal de alarmă vizavi de Lorand Turos, lăsînd impresia că știe mai multe decît poate spune în acest moment?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here