Clotilde Armand se destinde. În timp ce mirosul îngrozitor învăluie Sectorul 1, din cauza deșeurilor neridicate , iar șobolanii se plimbă nestingheriți pe străzi, ca în „Nosferatu”, (s.n.), primarul Clotilde Armand joacă șah. Alături de ea, Nicușor Dan, primarul Capitalei. Lângă Kasparov, pe scenă, se află Anca Dragu, președinta Senatului. „Șahul este o ocazie unică de a dezvolta armonios mintea copiilor, de a învăța importanța răbdării și planificării”, a spus în deschidere Anca Dragu.
Această știre, publicată de presă zilele trecute a făcut ocolul
țării. La „simultan-ul” maestrului Garry Kasparov am putut vedea,
aliniați la mesele de joc pe „marii” șahiști ai politicii noastre. Pe
dată mi-am pus întrebarea firească pentru orice om care s-a obișnuit să
și folosească în procesul gândirii propriul creier: oare cine sunt
adevărații jucători de șah din spatele acestor juvenil-unsuroase
construcții de carton cu nume de om, din politica i noastră actuală?
Automatul
care joacă şah a fost inventat în 1769 de către baronul Kempelen, un
nobil din Ungaria, care mai târziu l-a cedat, dimpreună cu secretul
operaţiilor, unui anume Maelzel, care a dat cu el spectacol în
Pressburg, Paris, Viena Şi în alte oraşe. În anii 1783 şi 1784, Maelzel
l-a dus la Londra apoi în America. Apariţia lui a stârnit cea mai vie
curiozitate, şi spectatori din toate clasele sociale au făcut numeroase
încercări pentru a pătrunde taina mişcărilor sale.
Baronul Kempelen,
primul ei prezentator susţine că e vorba de: „o maşină cât se poate de
obişnuită, o jucărioară, ale cărei mişcări se arată a fi atât de
uimitoare numai mulţumită concepţiei îndrăzneţe ce stă la temelia ei şi
fericitei alegeri a metodelor folosite pentru a crea celebrul Jucator de
șah”.
Îsă, în șah, acest joc al minții, de o complexitate uluitoare,
nici o mutare nu e urmarea obligatorie a unei alte mutări. Niciodată nu
se poate prevedea din poziţia pieselor de şah întrun moment al partidei
care anume va fi această poziţie într-un alt moment viitor.
În șah
nu există a doua mişcare ce trebuie neapărat să urmeze celei dintîi.
Inpredictibilitatea în privinţa mişcării următoare e cu atât mai mare cu
cât partida se consumă. O dată cu prima mutare nici o alta nu mai e
sigură. Oricine poate imagina o altă mutare. Totul depinde numai de
diferitele calcule ale jucătorilor. Secretul acestei păcăleli, numită
„Jucătorul de șah al lui Maelzel” era că un bărbat se putea ascunde și
rămâne nevăzut în Interiorul mașinii, conceput tocmai pentru a induce în
eroare. Designul special făcea posibil ca prezentatorul mașinii să
deschidă fiecare ușă disponibilă pentru public, fără ca adevăratul
jucător să fie observat de audiență.
Mașina consta dintr-un model în
mărime naturală al capului și trunchiului uman, îmbrăcat în haine
otomane și un turban, costumul tradițional al unui turc. Brațul stâng
ținea o pipă lungă, otomană. Mâna dreaptă stătea deasupra unui dulap
mare. În partea de sus a dulapului era așezată o tablă de șah. Partea
din față a dulapului consta din trei uși, o deschidere și un sertar,
unde se afla un set de șah de fildeș roșu și alb.
ALEGORÍE. Alegoria
este definită în dicționare ca un procedeu artistic, bazat pe metaforă,
constând în exprimarea unei idei abstracte prin mijloace concrete. 2.
operă plastică sau literară care folosește acest procedeu. Dar nu e
nevoie de artă să privim situația de azi, ci mai ales de un aparat
Rontgen. Nu mai vorbim de mult despre turcul lui Maelzel; dar
folosirea, ca metaforă a acestui exemplu, poate ajuta la întocmirea unei
radiografii corecte a ceeace trăim azi în România.
Cine sunt jucătorii politici ascunși în spatele actualilor „noi” politicieni români neomarxiști?
Florian
Coldea este consilierul USR-ului, al lui Dan Barna”, a dezvăluit, cu
mult timp înainte, Cozmin Gușă. El a explicat că a verificat la
alegerile din 2016 felul în care a fost constituit USR, cum a fost
finanţat, oamenii care l-au finanţat şi cine i-a îndemnat pe acei oameni
să finanţeze USR.
„Toate firele mele din 2016 au dus la Florian Coldea.
Nu
are rost să vorbesc de acei oameni de afaceri, că şi-au făcut datoria.
Unii apar în catastifele de finanţare ale fundației Soros, explicând și
de ce a făcut fostul prim-adjunct al directorului SRI acest pas.
„Florian Coldea îl bănuia încă de atunci pe Klaus Iohannis că vrea să îl
schimbe din funcţie şi şi-a luat măsuri cu un partid care a văduvit de
voturi PNL-ul lui Iohannis în 2016, prin această apariție a USR.
Jocul
lui Cioloş a fost atunci împotriva PNL-ului, deşi a fost numit
prim-ministru de Iohannis. Sută la sută, Florian Coldea este cel din
spatele acestei mişcări numită USR, fără să ştie toţi membrii.”
Cred
că românii care s-au hotărât să joace acest joc de șah cu propria lor
viață de cetățeni onești ai acestei țări nu tebuie să renunțe să-și pună
întrebări în legătură cu acești „pitici de grădină” fără Dumnezeu, care
vin de nicăieri și se duc spre nicăieri „- cum spunea Țuțea -, și prin
mecanisme oculte au ajuns să conducă România…
Cu riscul de a repeta
afirmații deja cunoscute, cred că merită să revedem cumulat, „devenirea
întru ființă” a acestor „jucători de șah ai lui Maelzel” și să ne punem
întrebarea cheie: cine sunt, cu adevărat jucătorii care cu mâna acestor
politicieni ai neantului mută piesele importante pe tabla de șah a
existenței poporului român, și ce forțe oculte anume, le dirijează
mișcările? Chiar dacă majoritatea nu are curajul să-și răspundă cu voce
tare la această întrebare, din motive de lașitate sau prostie, cred că e
suficient că întrebarea este pusă. Deocamdată.
Cine este „șahistul”
din spatele dnei Anca Dragu, prima femeie care a devenit preşedinte al
Senatului şi al doilea om în stat? Cum a beneficiat de această
ascensiune fulminantă și a ajuns să lucreze 12 ani la FMI, la Comisia
Europeană, după care a fost recrutată de Cioloş şi adusă ca ministru de
Finanţe în așa-zisul „guvern tehnocrat”? Cine se află, de fapt, în
spatele acestei doamne, care se arăta public nemulțumită pentru faptul
că românii nu vor să muncească, așa cum fac cei din lumea a 3 a, pe doi
lei?
Dar cel din umbra lui Vlad Voiculescu, cel care a trebuit să
recunoască nu doar că tatăl sau a colaborat cu Securitatea, fapt probat
de CNSAS, dar și că celelalte rude ale sale sunt influente la Viena sau
în domeniul industriei medicamentelor din România. Oare, nu așa se
explică de ce Voiculescu, doar cu diplomă de liceu a putut fi angajat de
o bancă importantă din Viena și plasat strategic să se ocupe de
atragerea fondurilor europene din România, sa sa se ocupe in anumite
momente-cheie de piata medicamentelor, fie ca a fost implicat in
„scandalul citostaticelor”, fie ca e vorba de medicamente pentru
tratarea Covid-19.
Totul se explică prin relații în viața lui
Voiculescu, care fără a fi nici doctor, nici economist calificat în
sănătate publică are pretenția să fie ministrul Sănătății după ce a
încercat să fie primar general. Legatura sa cu filierele importante ale
Big Pharma din piata medicamentelor a fost dezvaluită de presa
românească ca o relatie mai veche a unchiului sau angajat la o mare
companie farmaceutică. Niciodată ales de vreun electorat, Voiculescu a
fost desemnat de „jucătorii de șah” din umbră, ca având biografia
perfectă. S-au făcut investiții masive în publicitatea lui externă și
internă și unul din argumentele sale când era contracandidatul lui
Nicușor Dan era proprietatea celei mai extinse liste de adrese
electronice private care ar fi putut fi folosită pentru publicitate
electorală.
Chiar proiectul sau european folosit ca principal
instrument de promoție, Magicamp, nu ar fi putut fi realizat de vreun
oengist obișnuit din România, suma necesară pentru cofinanțare depășind
bugetul a zece ONG-uri obișnuite la un loc. Vlad Voiculescu a publicat
un text în care recunoaște că tatăl său a fost colaborator al
Securității, dar și gradul de rudenie cu Nic Voiculescu, un cunoscut
lobbyst pe piața medicamentelor, și fondator al Institutului Aspen în
România.
Cât despre „șahistul” Dorel Năsui, tatăl actualului ministru
al Economiei , „nici el nu este străin de aripa protectoare a
Securității, gen SIE pe model nou. Și, uite-așa, oamenii noi din
politica românească nu sunt nimic altceva decât copiii oamenilor vechi,
ai acelora care ne-au tras la greu de prin buzunare și înainte, dar și
după 1989.”, scrie Bogdan Comaroni, în ZIUA NEWS.
Dorel Năsui tatăl
lui Claudiu Năsui s-a înscris în PCR în 1978 pe când avea 22 de ani și
era student în anul 2 la Facultatea de Automatică și Calculatoare.
Ajunge inginer la Întreprinderea de aparate electronice de măsură și
industriale (IEMI) din București, unde îl cunoaște pe Ion Afedulis,
ofițer operativ DIE însărcinat cu misiuni speciale de spionaj tehnologic
(era specializat în copierea de patente aflate în etapa proof of
technology).
„În State mă aștepta un tovarăș”, povestește Dorel Năsui
într-un interviu acordat presei de business. Adică omul de legătură
care avea să-l coordoneze. Era 1986, un an după nașterea și viitorului
deputat, actualului ministru Claudiu Năsui. Dorel se angajează la
Motorola Inc Chicago.
„Am fost trimis să fac comerț. Eram acolo să
prospectez ce se poate vinde din electronica pe care o dezvoltam noi în
țară. În State mă aștepta un tovăraș, un „atașat economic”, cum se numea
atunci. Toți atașații economici erau de la vechea Securitate, după cum
se știe. Apoi, deodată, Năsiu-securistul, trădează și dispare…
Reapărând
rapid vicepreședinte al propriei firme American International Radio
(AIR), o companie paravan a DIE atunci și care funcționează și azi ca o
companie onorabilă însă, cu contracte în peste 60 de țări, cum declara
Năsui în presa de business. Compania avea ca obiect de activitate
distribuția la nivel internațional și integrarea sistemelor de
comunicații Motorola.
Tatăl său a fost plantat de DIE în State acum
34 de ani (nu a fugit și nici azil politic nu a primit, cum susține) „cu
aproape o mie de dolari, diurnă primită atunci de statul comunist”,
recunoaște Dorel Năsui. Diurne din bani publici blamate azi de fiul său.
De la diurna comunistă de 1.000 de dolari, Dorel Năsui a ajuns unul
dintre cei mai bogați români din diaspora, cu o avere de aproape 100 de
milioane de euro.
Despre „jucătoul” de șah care coordonează mutările
lui Drulă, conform sursei citate de EvZ, într-un articol recent, tatăl
lui Cătălin Drulă, Gheorghe Drulă, a fost numărul doi în firma Felix
Telekom, de altfel controlată de generalul SIE în rezervă Teodor Ilieș.
Gheorghe Drulă îl seconda pe Traian Mihu, care până în anul 2015 a fost
director general, ulterior devenind administratorul firmei. Drulă l-a
urmat, preluând funcția de consilier al administratorului.
În anul
2015, Cătălin Drulă devenea consilier personal al premierului Dacian
Cioloș, pe teme de infrastructură, deși CV-ul și pregătirea nu îl
recomandau pentru acest post. Câțiva ani mai târziu, în 2019, Cătălin
Drulă devenea coordonatorul campaniilor electorale la alegerile
europarlamentare, dar și la alegerile prezidențiale. Acum, Cătălin Drulă
este, întâmplător, ministrul actual al transporturilor…
Sigur, și
atunci și acum, au fost oameni învinși de „turcul mecanic”: Benjamin
Franklin, Napoleon Bonaparte, chiar Țarul Rusiei, și alte nume ilustre.
Doar
în 1793, François-André Danican Philidor, un excepțional șahist al
vremurilor lui a câștigat un meci împotriva Turcului Mecanic, la Paris.
Câte victime vor face, încă, actualii „turci mecanici”, ascunși mai bine
sau mai vizibil în spatele unor politicieni români, vom afla, până la
urmă, pe pielea noastră… Fiindcă toate aceste mașini de mințit vor
sfârși, totuși la un moment dat. Căci și „Turcul lui Maelzel” și-a
încheiat zilele în Muzeul chinezesc din Philadelphia, unde a fost
distrus de un incendiu în 1854.
Octavian Hoandra
