Depresia este o condiție care trece de foarte multe ori nediagnosticată, iar cei suferinzi sunt deseori stigmatizați și ironizați, împinși să creadă că nu este o problemă adevărată. În realitate, depresia poate afecta pe oricine, de la tânăr la bătrân și este una dintre cele mai răspândite boli în întreaga lume.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că aproximativ 350 de milioane de oameni de toate vârstele sunt afectați, fiind a treia cauză de dizabilitate la nivel global în 2004, iar până în 2020 va deveni principala cauză.
Statisticile arată că 15 % dintre noi suferim de depresie la un anumit moment pe parcursul vieții. Deși există tratament, iar medicația antidepresivă poate fi eficientă în 60%-80% din cazuri, doar 25% dintre cei afectați urmează un tratament eficient. Motivele: lipsa de resurse, încăpățânarea de a urma tratamentul, stigmatul social asociat bolilor psihice, evaluarea inadecvată, tratament nepersonalizat, care nu ține cont de comorbiditați.
Pe scurt, anumite simptome ale depresiei pot include:
- Sentimente de nevinovăţie,
- Probleme de somn,
- Iritabilitate,
- Energie scăzută (fatigabilitate),
- Capacitate de concentrare redusă,
- Tristețe persistență.
Pe larg, trebuie să-i informăm pe cititorii interesați cu adevărat de această afecțiune a depresiei (majore, deseori recurentă), că sindromul depresiv apare într-o varietate de tulburări psihice cu subtipuri extrem de diverse ca grad de severitate şi particularităţi evolutive. Episodul depresiv se caracterizează prin intensă trăire afectivă negativă, cu sentimentul durerii morale, al inutilităţii și cu perceperea viitorului în culori sumbre, lentoare psihomotorie, uneori anxietate. Mimica este concordantă cu trăirile: frunte încreţită, comisuri bucale coborâte, braţele pasive pe lângă corp sau ridicate exprimând deznădejde.
Debutul poate fi lent (săptămâni, luni), cu reducerea iniţiativei, spontaneităţii, dinamismului. Primul episod poate trece neobservat, având o formă relativ uşoară. Alteori, debutul este brusc, cu angoasă, vise terifiante sau comportament suicidar. În perioada de stare, atinsă în câteva zile sau săptămâni, apare simptomatologia caracteristică: facies trist, plâns facil, frunte cu „omega melancolic”, contact verbal dificil, absenţa comunicării spontane, bradipsihie, bradilalie, percepţie neclară cu prag scăzut perceptiv şi intoleranţă la stimuli puternici, atenţie hipotenace cu biasare asupra stimulilor negativi – hipoprosexie cu hipervigilenţă anxioasă, idei delirante de culpabilitate, negaţie, dezanimare, inhibiţie motorie – chiar stupoare melancolică, tristeţe profundă, disperare, durere morală, descurajare. Uneori, în evoluţie apare anestezia psihică dureroasă – incapacitatea de a se bucura, înduioşa sau a simţi afecţiunea persoanelor apropiate. Suferinţa psihică în depresia majoră se exprimă şi prin simptome somatice: astenie, insomnii de trezire sau mixte, inapetenţă, lipsa libidoului etc. Aceste simptome pot culmina cu raptusul melancolic şi comitere de acte impulsive hetero sau autoagresive.
Depresia poate duce la suicid. La nivel global OMS estimează că aproximativ 1 milion de oameni se sinucid în fiecare an, iar un procent însemnat dintre aceștia suferă de depresie.
Depresia este o condiție care trece de foarte multe ori nediagnosticată. De fapt, depresia poate afecta, mai mult sau mai puțin, pe oricine, de la tânăr la bătrân și este una dintre cele mai răspândite boli în întreaga lume.
Depresia este o boală care debutează frecvent în anii tinereții, având un risc mare de recurență (posibilitatea reapariției episoadelor depresive de-a lungul vieții). Vârsta medie de debut a depresiei este în jur de 40 de ani, 50% dintre persoanele afectate având debutul bolii între 20 și 50 de ani. Depresia poate apărea încă din copilărie și până la vârste înaintate. În ultimul deceniu, studiile au arătat o creștere a incidenței depresiei la persoanele sub 20 de ani, probabil în asociere cu:
- creșterea consumului de alcool sau / și droguri la această categorie de vârstă si,
- mai ales, în România, cu: conștientizarea de către tineri a limitării severe, de către Sistemul existent (politic, economic, social, cultural) a unor evoluții profesionale performanțe, bine salarizate,
- reducerea drastică a orizontului social decent (întemeierea unei familii, creșterea și întreținerea unui copil, achiziționarea unei locuințe),
- accesul facil la informație, artă și cultură,
- spulberarea din start a posibilității unor cheltuieli voluptorii, fie ele cât de modeste etc.
Elementul principal al depresiei este dispoziția depresivă, tristă, aparent fără motiv, prezentă în cea mai mare parte a timpului. La copii și adolescenți, această stare poate fi mai degrabă de iritabilitate decât de tristețe. Persoana care suferă de depresie se simte tristă, disperată, descurajată, lipsită de putere, “fără chef”.
Se mai poate manifesta și printr-o diminuare marcată a interesului sau plăcerii pentru toate sau aproape toate activitătile. Toate domeniile de activitate pot fi afectate.
În rândul funcționarilor publici din diferite instituții ale statului, ale administrației publice locale și centrale, de exemplu: primării, poliții locale, consilii județene, organe financiar – fiscale, agenții / autorități naționale, ministere, ale căror obiecte de activitate sunt nemotivante (e.g. Autoritatea pentru Administrarea Sistemului Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor), sau sunt suprapuse haotic (dublate, uneori triplate), de ale altor organizații guvernamentale (e.g. Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare, Autoritatea Naţională pentru Calificări (sic!) , unde se acuză:
– corupția endemică la angajare și promovare profesională pe criterii de bun sicofant și umil sclav,
– birocrația,
– încremenirea în paradigme desuete, perimate,
– lipsa criteriilor obiective de evaluare a eficienței activității la locul de muncă
– supradimensionarea funcționărească a aparatului de stat,
– încurajarea de către șefi a delatoriei, pupincurismului și servilismului.
Notă: La o poliție locală de municipiu reședință de județ, un polițist local de la structura de protecție a mediului a fost trimis să prindă o pisica năzdrăvană care o deranja pe autoarea reclamației.
La aceeași unitate locală de poliție, o altă polițistă a primit dispoziție de a participa la o acțiune de prindere și ridicare de la domiciliului unui scelerat doi câini de lupta periculoși pe care îi creştea în casă și a trei pitoni regali aflați într-un terariu. Păi, să nu intri în depresie?!
In mediul privat de afaceri / coporatist, unele persoane relatează că nu mai sunt interesate de hobby-uri, de activitățile pe care anterior le considerau plăcute, distractive. Se reclamă nemulțumiri la locul de muncă referitoare la:
- opacitatea, obtuzitatea și/sau chiar prostia unor șefi ierarhici,
- neconcordanța între promisiunile angajatorului și asteptarile (de multe ori legitime) ale salariatului,
- condițiile proaste de munca, uneori dezonorante,
- favorizarea unor colegi in detrimentul personal al subiectului, care este marginalizat, neplata orelor suplimentare, a celor lucrate în zile libere, trasarea unor sarcini cu mult în afara prevederilor Fișei postului etc.
Notă: În mai 2015 sute de angajați ai unei companii prezentă într-o zonă industrială foarte dezvoltată din Ploiești, au intrat în grevă generală nemulțumiți de condițiile de muncă dure și salariile mici. Un angajat a încercat să sesizeze conducerea privind un abuz și a fost trimis acasă pe perioadă nedeterminată, fără plată, urmând că decizia în privința lui să fie luată “când va avea timp Departamentul de Resurse Umane”.
“Din prost, măgar, țigan și nesimțit nu m-au scos. Ne pun să lucrăm sâmbetele și duminicile obligatoriu, iar eu asta am făcut: două săptămâni am lucrat încontinuu, fără weekend-uri libere și în schimbul III, 7 zile din 7!” Nici salariile nu se acordau conform legii și sindicatul nu oferă sprijin angajaților.
“De exemplu, luna trecută am avut 1900 lei net și am luat în mână 1290. Dar am luat banii ăștia în condițiile în care am avut trei sâmbete lucrate overtime și două zile lucrate câte 12 ore! Ar trebui să luăm lunar și banii din gainsharing, dar unii iau mai mult, alții mai puțîn. Ei știu cum calculează, dar nu e în regulă. Și la sindicat, la fel, ni se opresc bani și nu suntem protejați în niciun fel de către dânșii”
“În cel mai bun caz voi fi penalizat cu 25% din salariu vreme de 3 luni, asta dacă nu voi fi concediat sau obligat să-mi dau demisia. Iar asta pentru că am avut “tupeu” să mă plâng de condiții liderului. Aici nu ai voie să ai nemulțumiri. Trebuie să taci și să înghiți indiferent de ce-ți fac ei”. În anul 2015, conducerea companiei le-ar fi spus angajaților care protestau nemulțumiți de comportamentul conducerii societății: „Duceți-vă dracului, nu vă dăm nimic!”
Vorba conului Leonida al lui Caragiale: „Omul, bunioară, de par egzamplu, dintr-un nu-știu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intră la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! și după aia din fandacsie cade în ipohondrie. Pe urmă, firește, și nimica mișcă”. De aici depresia!
Și în sistemul public și în cel privat (care a împrumutat din cel de stat si din racilele statelor de origine în cazul multinaționalelor), ideea comună este clară și simplă.
Lipsa cronică de demnitate a omului balcanic este cea care rămâne la suprafața istoriei, ca un mâl puturos. Este vorba de căderea colectivă în genunchi în fața victimei, de corul bocitoarelor din presă și de pupincurismul grețos al yesmanilor de serviciu.
Menirea sclavului metafizic este să fie iertător. Toată viața i-a fost inoculată și întărită ideea că slăbiciunea este o virtute, că smiorcăiala este sinonimă cu căință, că lingușeala este cea mai sigură modalitate de progres.
Sclavul este dispus să uite extrem de repede toate umilințele, promisiunile deșarte, batjocura la care a fost supus, sărăcia în care s-a zbătut și mizeria în care a trăit. El empatizează cu gâdele, varsă lacrimi în fața durerii exploatatorului, suferă din cauza problemelor de care a dat stăpânul său, mincinos și arogant. Sclavul uită că odraslele jupânului cheltuie într-o seară la club salariul lui pe doi ani, că este îngârbovit de taxele și impozitele colectate cu lăcomie de jupân, că lucrează în trei schimburi în timp ce bossul pe care îl compătimește se plimbă din Cuba în Hawai sau din Caraibe în Singapore, uită cât asudă pentru un ban în timp de stăpânului îi vin miliarde nemuncite prin diferite mârșăvii, uită că se înghesuie toată viața prin tramvaie și metrouri în timp ce masterul își schimbă limuzinele în fiecare an, uită cum hrănește porumbeii, pisicile și câinii din fața blocului în timp ce jupânul merge la vânătoare și împușcă sute de urși, râți și mistreți, așa, just for fun… Și se mai declară și #rezist, manifestând în ger și pe caniculă 14 ore, aberant, împotriva creșterii salariilor și pensiilor, făcând jocul magnatilor care îi spoliază.
Revenind acum pe tărâm științific cu depresivii: toate aceste persoane se retrag social, merg cu o mare scârbă la muncă și neglijează din ce în ce mai mult activitătile obișnuite care anterior erau considerate plăcute (nu mai vizionează filmele preferate, nu mai participa la cumpărături, nu mai citesc, nu se mai joacă cu copiii, nu mai merg la stadion, tenis, pescuit etc.) Apetitul este de regulă scăzut, dar unele persoane pot avea un apetit crescut, uneori cu tendințe spre anumite alimente, cum ar fi dulciurile.
O persoană depresivă afirmă frecvent: “nu-mi mai pasă de nimic acum”, “nu mă mai interesează nimic”.
Concomitent, tulburările de somn își fac loc în mintea depresivului, unde cea mai des întâlnită afecțiune este insomnia. Persoanele se trezesc din somn în cursul nopții și nu mai pot adormi, sunt „muncite” de gânduri „negre”, se trezesc prea devreme dimineața și nu mai pot adormi sau le este greu să adoarmă inițial. Mai rar, dorm mai mult decât de obicei noaptea și le este greu să se trezească dimineața sau dorm mai mult pe timpul zilei decât de obicei. Somnul este neodihnitor, indiferent de durata lui; de fapt, depresivul mai mult „zace”, căutând singurătatea, fugind de lume (familie, prieteni, colegi). Pot apărea și modificări ale comportamentului motor: agitație sau lentoare psihomotorie. Agitația se manifestă prin încapacitatea de a sta liniștit, calm, merge de colo-colo, se ridică de la masă având un fel de sindrom al „picioarelor neliniștite”, își frământa mâinile, își scutură de pe haine scame imaginare, face gesturi nefirești, este lipsit de concentrare într-o discuție cu un interlocutor („îl fură peisajul”) etc. Lentoarea psihomotorie este prezentă în vorbire, gândire sau în mișcările corpului.
Iar oboseala sau lipsa de energie domină capacitatea depresivului de a se motiva – chiar și cele mai mici sarcini i se par a necesita un efort considerabil.
Subliniem, din nou, că persoanei depresive i se dezvoltă sentimente de inutilitate, vinovătia excesivă sau inadecvată, cum ar fi:
- preocupări excesive referitoare la culpabilitate în legătură cu evenimente minore din trecut
- aprecieri negative excesive față de propria persoană.
Persoanele depresive se plâng în special de probleme de memorie sau concentrare chiar pentru efectuarea unor indeletniciri banale, propulsate de diminuarea capacitătii de a gândi, de a se concentra sau de a lua decizii.
Gânduri negative, de moarte sau de suicid apar frecvent la persoanele depresive și pot fi doar idei tranzitorii de 1-2 minute până la planuri reale pentru comiterea suicidului. La nivel global, aproximativ 1 milion de oameni se sinucid în fiecare an, iar un procent însemnat dintre aceștia suferă de depresie. Mai mult, pentru fiecare persoană care comite suicid, există 20 sau mai multe care au tentative de suicid.
Putem evoca și alte simptome:
- dureri de cap,
- dureri de stomac,
- dureri articulare,
- anxietate,
- atacuri de panică,
- preocupări excesive față de propria sănătate fizică,
- fobii,
- dificultăți în relațiile intime,
- libidou scăzut,
- abuz de alcool sau alte substanțe.
Atentie! Cu toții avem diverse probleme, neîmpliniri, frustrari, sau anumite așteptări prea mari care nu s-au mai întâmplat, dar asta nu înseamnă că suntem în depresie!.
La unele persoane, această afectare a funcționării organismului (fizico/psihică) poate fi resimțită doar ca necesitând un efort suplimentar de moment pentru a se redresa cu forțe proprii, fiind o stare pasageră, conjuncturală, punctuală și de scurtă durată, individul având puternice resurse psihice de reechilibrare.
Totuși, depresia sau episodul depresiv reprezintă o combinație de mai multe simptome emoționale, fizice, comportamentale și cognitive.
Dar, dacă tristețea, iritabilitatea și restul simptomelor expuse (ori cea mai mare parte dintre ele) se fac resimțite în viața ta, fiind:
- prezente în cea mai mare parte a zilei,
- repetate aproape în fiecare zi,
- cu durata de cel puțin 2 săptămâni,
- prezente de curând sau în mod evident agravate în comparație cu starea de dinainte a persoanei respective,
- cauza unor deteriorări semnificative în domeniul social, profesional sau în alte domenii de funcționare ale individului,
- posibil a fi relatate de persoana în cauză sau pot fi observate de cei din jur,
…atunci este cazul să te consulți cu un medic specialist cât mai curând!
Depresia se poate vindeca și se mai poate și menține sub control cu ajutorul psihoterapiei și, dacă este cazul, tratamentului medicamentos.
Tratamentul medicamentos de bază al depresiei constă în antidepresive. Un procent de 60 până la 80% dintre persoanele cu depresie răspund la un antidepresiv, dacă acesta este prescris în doza optimă. Durata până la obţinerea unui răspuns poate fi de 2 până la 6 săptămâni.
În cazul depresiei cu simptome de anxietate, se asociază un tratament cu anxiolitice, însă acesta trebuie să aibă o durată delimitată. Pentru depresiile care răspund greu la antidepresive, se poate asocia un timostabilizator. În cazul depresiilor cu simptome psihotice se asociază un antipsihotic.
În anumite cazuri bine selecţionate, se poate recurge la electroconvulsoterapie.
De multe ori, reapariţia depresiei se datorează întreruperii tratamentului antidepresiv. Alteori, întreruperea a fost convenită cu medicul psihiatru, după dispariţia depresiei. Dacă persoana respectivă a răspuns bine la un antidepresiv şi nu a prezentat efecte neplăcute, se va recurge, în cazul în care apare un nou episod, la reluarea tratamentului.
Medicul psihiatru ţine cont de mai mulţi factori atunci când alege un antidepresiv şi de aceea este important să aibă toate informaţiile necesare de la persoana cu depresie (dosarul medical, anamneza sinceră) şi de la persoanele din anturajul acesteia.
Factorii importanţi în alegerea unui tratament sunt:
- starea de sănătate fizică a persoanei cu depresie şi alte tratamente pe care aceasta le urmează,
- efectele secundare cunoscute ale antidepresivului, corelate cu problemele pe care persoana cu depresie le poate avea,
- evitarea apariţiei unor interacţiuni medicamentoase nedorite, la persoanele care iau şi alte tratamente,
- pentru persoanele care au avut tentative de suicid sau au idei de suicid se vor alege medicamente care, în supradoză, au risc mai mic de efecte secundare grave, cum ar fi aritmiile cardiace,
- preferinţa persoanei cu depresie,
- accesul la tratament şi costul acestuia.
In cazul antidepresivelor dozele se cresc lent, până la o doză minimă eficientă.
Doza eficientă se menţine pe o perioadă de aproximativ 4 săptămâni pentru a putea evalua dacă antidepresivul este cu adevărat eficient. Acest interval este necesar întrucât antidepresivele au o perioadă de latenţă înainte de a se observa efecte semnificative.
După ce s-a obţinut o ameliorare importantă, tratamentul se continuă pe o perioadă de minim 6 luni, de preferat peste 9 luni, în funcţie de severitatea depresiei şi de numărul de episoade depresive.
Dacă evoluţia este favorabilă, după această perioadă de 6-9 luni tratamentul antidepresiv se poate scădea treptat.
Un aspect foarte important este legat de tratamentul de întreţinere, care trebuie luat în considerare atunci când au existat mai multe episoade depresive. Rolul tratamentului de întreţinere este cel de a preveni apariţia unor noi episoade. Tratamentul cu antidepresive nu provoacă dependenţă. De exemplu, Xanaxul și alte benzodiazepine nu o dau, doar administrarea îndelungată, după unii, 6 luni, după alții, 8 luni, ar putea determina o dependență. Tratamentul adjuvant cu anxiolitice poate însă să conducă la apariţia dependenţei, dacă se prelungeşte pe o perioadă de peste două luni. Majoritatea persoanelor nu dezvoltă dependenţă. Dependenţa se manifestă prin faptul că medicamentul respectiv nu îşi mai face efectul la aceeaşi doză şi persoana în cauză are tendinţa să crească doza. În cazul apariţiei dependenţei, la întreruperea bruscă a anxioliticului apare sindromul de sevraj, manifestat în special prin tensiune, nelinişte, tremor, stare de disconfort.
Consumul de alcool poate accentua depresia şi interferează cu tratamentul.
Cele mai prescrise antidepresive sunt inhibitoarele selective de recaptare a serotoninei, pe scurt ISRS. Ele se prescriu de primă intenţie, în majoritatea cazurilor de depresie. ISRS au mai puţine efecte secundare decât tratamentele clasice şi mai puţine contraindicaţii. În cazul depresiilor mai severe sau a celor care nu au răspuns la tratamentul cu ISRS, se recomandă antidepresivele cu acţiune duală, pe serotonină şi noradrenalină.
Antidepresivele clasice: triciclice şi tetraciclice sunt tratamente eficiente, dar au mai multe efecte secundare, astfel încât se recomandă în cazurile mai dificile.
Antidepresivele inhibitoare de monoaminoxidază (IMAO) se recomandă cu multă precauţie datorită riscului de interacţiuni cu alte medicamente sau alimente.
Există și alte antidepresive cu mecanisme de acțiune mai complexe cum ar fi: Tianeptina, Bupropiona, Agomelatina.
AVERTIZARE: 1. Articolul are caracter informativ, de conștientizare a cititorilor noștri asupra acestei boli. Materialul este documentat din surse științifice: articole pentru clinicieni, rezidenti, cercetători, profesioniști în sănatate mintală şi alte domenii conexe.
2. Nu încercați, sub niciun motiv, a va administra din proprie inițiativa vreunul din medicamentele nominalizate (chiar dacă au regim special de eliberare din farmacii și faceți rost de ele pe căi nelegale).
Adresați-va medicului specialist psihiatru sau unui psiholog clinician (de spital, cu psihologia aplicata in patologie ), nu dintre cei de colț de stradă sau scară de bloc, nefamiliarizati cu patologia.
3. Scopul nostru este unul strict socio-uman, de a atrage atenția, în mod frust, semenilor noștri care se confruntă sau se pot confruntă cu o asemenea afecțiune parșivă, insidioasă, asupra riscurilor: tendința de a se izola social, starea psihică şi fizică mai proastă, o predispoziție mare la comportamentele de risc (consum de alcool și de droguri), fapte care au un impact negativ asupra funcţionării sociale a pacientului, atât în familie, cât şi la locul de muncă, ceea ce duce la probleme financiare, probleme de cuplu şi, nu în ultimul rând, la riscul unei tentative de suicid.
