Pentru început, să recapitulăm ceea ce s-a întâmplat în
apele Crimeei. În primul rând, nava HMS Defender a intrat în mod
deliberat în apele rusești sub pretextul că britanicii nu recunosc ceea
ce ei numesc „anexarea” Crimeei. Britanicii neagă acest lucru, dar după
ce au văzut 4 bombe explodând în fața HMS Defender, și-au modificat
cursul, așa cum au cerut rușii.
În continuare, înainte
de a aprofunda acest subiect, să reținem și următorul fapt: întreaga
Mare Neagră este de facto un „lac rusesc”, ceea ce înseamnă că Rusia
deține controlul militar total asupra Mării Negre. Permiteți-mi să
explic ce înseamnă acest lucru:
– Rachetele de apărare de coastă Bal și Bastion pot scufunda orice navă din Marea Neagră în câteva minute.
– Flota Mării Negre are șapte submarine de atac diesel-electrice avansate, probabil cele mai avansate de pe planetă.
– HMS Defender opera fără nicio acoperire aeriană, dar a detectat peste 20 de avioane militare rusești care îl survolau.
Cu
alte cuvinte, HMS Defender era o „rață” așezată, fără nicio șansă de
supraviețuire dacă rușii ar fi decis să tragă cu furie. Generalul
Konashenkov, care se ocupă de contactele cu mass-media, a spus
următoarele despre rezultatul provocării britanice: „Fiascoul epic al
provocării distrugătorului britanic Defender în Marea Neagră, care și-a
schimbat brusc cursul din apele teritoriale rusești după focurile de
avertisment ale navei de patrulare, va rămâne o pată parfumată pe
reputația Marinei Regale pentru mult timp”
Presa rusă, dupa acest
incident, s-a declarat supărată pe Kremlin pentru că NU a deschis focul
în mod serios și nu a scufundat Defenderul. Mai mult, mai mulți
oficiali ruși au indicat acum că, data viitoare, intrușii vor fi
distruși. Acest lucru ridică acum întrebarea: ar risca Kremlinul cu
adevărat cel de-al treilea război mondial scufundând o navă a Marinei
britanice încercând, ca să folosesc o expresie britanică, „să înțepe
ursul rusesc”?
Interesant este faptul că britanicii neagă faptul
că rușii au tras cu muniție în fața navei Defender. De ce ar fi făcut
asta? Explicația este că guvernul britanic nu vrea să sperie opinia
publică britanică și europeană. Dar dacă ascund adevărul, înseamnă că
acesta este un adevăr care îi face să se simtă inconfortabil. Ce credeți
că ar putea ascunde?
Cu toate acestea, cei doi reporteri
britanici care se aflau pe Defender au raportat că au auzit explozii și
au văzut avioane de luptă rusești. De asemenea, FSB-ul rusesc a publicat
imagini video realizate de pe navele rusești de patrulare de frontieră
care urmăreau HMS Defender. Se poate vedea clar cum rușii trag cu armele
în fața HMS Defender. Rușii au, de asemenea, înregistrări radar din mai
multe surse și le-a fost foarte ușor să demonstreze că Defender a
schimbat cursul și a plecat după ce patru bombe au explodat în fața sa.
Motivul
pentru toate acestea? „Nu recunoaștem anexarea Crimeei”. Ceea ce nu are
niciun sens, pentru că, chiar dacă Marea Britanie nu recunoaște
„anexarea” Crimeei de către Rusia (și, odată cu aceasta, voința
democratică a poporului din Crimeea), ar trebui să recunoască totuși
faptul incontestabil că Rusia este „puterea ocupantă” care, prin urmare,
are dreptul legal de a refuza oricărei nave „trecerea nevinovată” dacă
consideră că această navă reprezintă o amenințare, colectează informații
sau este folosită în scopuri propagandistice (din nou, citiți discuția
superbă a lui Nat South despre aplicabilitatea Convenției Națiunilor
Unite privind dreptul mării în această situație). Ca de obicei,
britanicii mint în legătură cu totul, inclusiv cu ceea ce spune cu
adevărat UNCLOS..
Acum, să privim acest lucru din
punctul de vedere al Rusiei. În primul rând, rușii își amintesc cum
britanicii au declarat o zonă de 200 de mile în jurul Insulelor Malvine
(„Falklands” în limbaj britanic) și au scufundat imediat crucișătorul
General Belgrano imediat ce a intrat în această zonă. Rușii își
amintesc, de asemenea, cum turcii au doborât un SU-24 rusesc deasupra
Siriei pentru că acesta pătrunsese în spațiul aerian turcesc timp de
exact 6 secunde. HMS Defender a petrecut aproximativ 30 de minute în
apele rusești.
Britanicii au declarat că au schimbat cursul doar
pentru că o navă rusă mai lentă se afla în fața lor și au decis să o
depășească din partea apelor libere. De fapt, britanicii sunt atât de
„superiori” hoardelor rusești mongoloide și dictatorului lor, încât au
refuzat să răspundă navei rusești de pază de coastă atunci când aceasta a
amenințat că va deschide focul dacă britanicii nu schimbă cursul. A NU
vorbi cu Rusia, niciodată, pare să fie ultima modă a NATO. Același lucru
este valabil și pentru UE, care este acum ostatica nebunilor de la
3B+PU.
Oricum, toate cele de mai sus arată în mod clar unul din două lucruri: britanicii nu cred că Rusia ar putea scufunda o navă de război britanică; britanicii sunt dispuși să riște un incident militar major care ar putea duce la război pentru a menține tensiunile dintre Rusia și Occidentul colectiv. Acest lucru ridică întrebarea: britanicii au dreptate sau delirează?
În primul rând, trebuie să înțelegem scopul acestei provocări: să perturbe summitul planificat între UE și Rusia, pe care Franța și Germania păreau să-l susțină, și la care 3B+PU și Olanda și Cehia (parcă) s-au opus categoric (Ucraina nu este membră a UE, dar cu siguranță s-au comportat ca și cum ar avea un fel de drept de veto moral asupra deciziilor UE). Sigur, Marea Britanie a făcut Brexitul și, prin urmare, nu ar trebui să aibă niciun cuvânt de spus în deciziile UE, dar Anglosfera are suficientă putere asupra UE pentru a face acest lucru complet irelevant. Știm, de asemenea, că Boris Johnson a dat personal ordinul ca HMS Defender să intre în apele rusești. Avem de-a face cu o acțiune calculată în mod deliberat. Dacă acesta a fost scopul, a fost un succes total, iar britanicii tocmai i-au tras pe sfoară pe Macron și Merkel.
În al doilea rând, acest lucru este într-adevăr în mare măsură irelevant pentru Rusia. Dacă UE nu poate aduna suficient curaj politic pentru a vorbi cu Rusia, atunci Rusia va vorbi direct cu acele țări care vor să vorbească cu Rusia. Pentru a spune lucrurilor pe nume, Rusia nu dă doi bani pe 3B+PU. În ceea ce privește Olanda, aceasta este un mare investitor în economia rusă, iar rușilor nu le pasă de ceea ce ar putea spune sau nu olandezii, atâta timp cât ei continuă să investească (în euro, apropo!), ceea ce, până acum, continuă să facă. În plus, având în vedere dimensiunea economică a Olandei, chiar dacă ar înceta să mai investească, acest lucru ar fi doar o mică neplăcere pentru Rusia. De fapt, Merkel a declarat chiar că, dacă UE nu poate fi de acord să poarte un dialog cu Rusia, Germania va căuta alte spații în acest scop.
În al treilea rând, ceea ce tocmai s-a întâmplat este încă un semn clar că UE este profund disfuncțională. După destrămarea URSS în 1991, neoconservatorii rusofobi din Occident au decis să îi facă pe ruși să „plătească” prin încorporarea fostelor republici foste OMC și foste republici sovietice în NATO. La început, părea grozav, dar acum a devenit clar că reculul acestei politici cu adevărat idioate are multe beneficii neașteptate pentru Rusia și probleme majore pentru Imperiu.
Printre acestea se numără:
– Rusia a scăpat de toată periferia sovietică, care însingurează Uniunea Sovietică.
– Niciunul dintre statele nou create nu a devenit un stat viabil și de succes.
–
Imperiul a cheltuit multe miliarde încercând să susțină aceste noi
state independente (fosta URSS și Europa de Est) și a încercat să le
transforme în niște vitrine anti-Rusia. Au eșuat total și complet.
–
Acum, Marea Britanie și, mai ales, 3B+PU au luat UE ostatică și
împiedică țările care contează să mai conteze, ei bine, să mai conteze.
–
Țările care se învecinează cu Rusia cer acum toate trupe NATO, ceea ce
le pune pe acestea din urmă în cea mai proastă poziție posibilă, chiar
peste granița cu – Rusia și, prin urmare, în raza de acțiune a prea
multor arme rusești pentru a le enumera aici.
– Nu în ultimul rând,
acțiunile stupide și, sincer, total iresponsabile ale unor țări precum
Marea Britanie și Ucraina riscă să implice întreaga Europă într-un
război extrem de periculos și devastator.
Concluzia este următoarea: liderii mondiali au crezut că au marcat un
mare scor cu extinderea UE și NATO. Acum, ei sunt înșurubați într-un
mod major și fără nicio soluție la vedere. Toate acestea nu sunt deloc o
veste mare, ci o altă confirmare a stării avansate de colaps atât a
NATO, cât și a UE. Dimpotrivă, cu cât mai multe țări UE decid să poarte
discuții bilaterale cu Rusia, cu atât mai bine pentru viitorul
continentului european.
În ceea ce-i privește pe britanici,
aceștia suferă în mod clar de dureri fantomatice pentru imperiul lor
pierdut. Gândiți-vă că, în mai puțin de un secol, Imperiul Britanic a
trecut de la statutul de imperiu asupra căruia soarele nu apune
niciodată (Britannia domină valurile etc.) la cel de pudel al SUA, pe
care nimeni nu-l respectă sau nu-l ia în serios. „Bojo” este disperat să
demonstreze că este un „nou Churchill” care îi va învăța pe blestemații
de ruși (și chinezi!) să se îngenuncheze în fața Regatului Unit sau, în
caz contrar, cel puțin să se îngenuncheze în fața anglosferei. Și, ca
un politician occidental tipic, Bojo este atât prea ignorant, cât și
prea narcisist pentru a înțelege riscurile pe care și le asumă.
Britanicii
par să combine aroganța imperialistă (și iluzia!) cu o lipsă cu
adevărat șocantă de abilități de PR. Nu numai că au negat că rușii au
deschis foc de avertisment înaintea lor, doar pentru ca FSB să
dovedească această negare falsă prin publicarea înregistrării video a
navei pazei de coastă rusești care a tras în fața Defenderului, dar acum
au venit cu o prostie cu adevărat stângace despre cum un dosar „super
secret” despre planurile britanice ar fi fost cumva găsit de un trecător
într-un morman de gunoi din spatele unei stații de autobuz din Kent
(credeți că glumesc, atunci vedeți aici). Inutil să mai spunem că rușii
au râs deschis de britanici spunând că „agenții 007 nu mai sunt ce erau
odată”. Mai mult, se pare acum că unii oficiali britanici de rang înalt
s-au opus cu vehemență acestei mișcări care a fost cerută de Johnson
personal.
Nu citesc gândurile și nu știu la ce se gândeau
marinarii britanici (și șefii lor), dar există un lucru de care sunt
sigur: data viitoare (și, va exista o dată viitoare, conform miniștrilor
britanici), rușii vor folosi forța. Dacă este posibil, vor încerca să
lovească nava intrusă; dacă nu, ar putea lovi motoarele/ propulsoarele
navei intruse pentru a o dezactiva și, eventual, pentru a o remorca. În
cazul în care nava intrusă va încerca să riposteze, rușii vor trage
probabil o torpilă și o vor dezactiva. Aceasta este cea mai bună
presupunere a mea. De asemenea, am decis să-l întreb pe Andrei Martyanov
(un fost ofițer al marinei sovietice) ce crede că se va întâmpla data
viitoare. Iată răspunsul său:
„Cel mai probabil, vor deschide
focul, dar mai întâi doar cu artilerie navală de calibru mic (30 mm de
pe nava rusă de patrulare de frontieră sau chiar 76 mm), iar acest foc
va fi îndreptat spre grupul de direcție a elicei (adică spre pupa)
pentru început. În același timp, bateriile de apărare de coastă vor
urmări activ intrusul cu radarul lor de țintire, plus că rușii vor
‘agăța’ 15-20 de Su-24 și SU-30SM în pregătire imediată pentru a folosi
mijloace mai serioase – de exemplu, supersonicul (M = 3,5) antiradiație
X-31 și a scoate catargul cu radarul său. Aceasta este doar pentru
început. În continuare, rușii vor măsura reacția intrusului: dacă vor
încerca să tragă asupra oricărei ținte rusești, vor fi scufundați. Dar
acest lucru se va întâmpla doar în interiorul apelor teritoriale
rusești. În afara apelor rusești, rușii vor monitoriza doar mișcările
lor. În cele din urmă, nu uitați – există între 4 și 7 submarine Project
636 care patrulează în orice moment în Marea Neagră, fiecare dintre ele
fiind capabil să tragă 6 rachete anti-navă 3M54 într-o singură salvă.”
De
asemenea, parașutiștii britanici s-au angajat recent într-un important
transport aerian în Iordania. Britanicii văd acest lucru, citez, „ca pe o
demonstrație de forță față de ISIS și Rusia”. Reacția Rusiei? Forțele
aerospațiale rusești au trimis două MiG-31K care transportă rachete
hipersonice Kinzhal la baza aerospațială rusă din Khmeimimim,
arătându-le astfel britanicilor că navele lor din Marea Mediterană și
Marea Neagră navighează la bunul plac al Rusiei. Din nou, acest lucru nu
va fi raportat de către ziomedia occidentală moștenită, pentru a
menține opinia publică total inconștientă de riscurile pe care Bojo și
gașca sa și le asumă în numele durerilor lor fantomatice despre imperiu.
Forțele aerospațiale rusești Tu-22M3M au fost, de asemenea, desfășurate
recent la Khmeimimim
Își mai amintește cineva ce s-a întâmplat când „invincibila” Marină
britanică a încercat să participe la atacul cu rachete de croazieră al
lui Trump (total eșuat) asupra Siriei? Submarinele britanice din
Mediterana au fost umbrite nu de unul, ci, se pare, de două submarine
rusești. Acest lucru l-a convins pe comandantul submarinului britanic că
lansarea rachetelor sale ar fi sinucigașă. Britanicii au renunțat și au
părăsit zona.
Există un tipar aici: politicienii occidentali fac
o mulțime de declarații foarte zgomotoase; rușii pur și simplu
întreprind orice acțiuni pe care le consideră necesare, ceea ce îi
scutește de necesitatea de a face amenințări cu declarații zgomotoase în
primul rând.
Această abordare are o problemă: doar persoanele
foarte specializate din Occident sunt pe deplin conștiente de ceea ce
fac rușii și chiar mai puțini oameni înțeleg pe deplin implicațiile
acțiunilor rusești. Adăugați la aceasta o presă occidentală care minte
pentru a-și câștiga existența, iar rezultatul este o populație din
Europa care nu este aproape deloc conștientă de riscurile foarte reale
pe care le implică acțiunile nesăbuite ale guvernelor lor (presupus)
reprezentative. Câți britanici își vor da seama că un Boris Johnson
zâmbitor și aparent fericit aproape că s-a împiedicat de un război cu
Rusia? Foarte puțini, pun pariu. În orice caz, oamenilor de rând din
Occident li se spune că (a) armata lor este cea mai bună și (b) că
armata rusă este mult mai slabă și că rușii înțeleg acest lucru. Ergo:
nu există niciun risc.
Apoi, mai este și faptul că, în timp ce
populația generală este ținută într-o ignoranță totală, elitele politice
occidentale sunt compuse în mare parte din oameni cu tendințe
narcisiste foarte puternice, combinate cu o incapacitate totală de a
învăța din greșeli (atât ale lor, cât și ale altora). Inutil să mai
spunem că nici istoria nu îi informează pe acești oameni. În cele din
urmă, deoarece acești oameni nu pot admite niciodată o greșeală, oricât
de mică sau gravă, nu pot schimba cursul; dublarea la nesfârșit este cam
tot ceea ce sunt capabili să facă.
Nu există nicio îndoială că administrația Biden a adoptat un curs
foarte diferit față de Rusia (și față de Iran, apropo!) față de cel
favorizat de administrația Trump. Atribui această schimbare de politică
faptului că oficialii de vârf ai Pentagonului și-au dat probabil seama
că SUA au nevoie disperată de „a-și trage sufletul” și că armata
americană nu este în stare să se confrunte cu nicio altă armată pe
jumătate competentă. Chiar dacă aceasta este o stratagemă pentru a
câștiga timp pentru reorganizare, salut acest lucru, deoarece, prin
definiție, orice este preferabil războiului, mai ales un război la scară
largă. Cu toate acestea, există în mod clar interese, atât în SUA, cât
și în Europa, care se opun cu disperare oricărei forme de detensionare
cu Rusia și care doresc să mențină o atmosferă de criză și tensiuni
chiar înainte de război. Bineînțeles, nu cred în diferențe semnificative
între diferitele facțiuni care concurează pentru putere la nivel
strategic: toate vor să distrugă, să supună, să rupă și să devasteze
Rusia în orice alt mod. Acest vis vechi de 1000 de ani al elitelor
conducătoare occidentale (cam toate) rămâne în continuare ținta
strategică a Occidentului. Dar la nivel tactic se pare că există două
facțiuni, una care înțelege că Imperiul are nevoie disperată de o pauză
pentru a se regrupa și a-și rafina strategia și o alta care pare să
creadă în continuare că Imperiul este invincibil și pare să fie hotărâtă
să declanșeze cât mai multe conflicte/ războaie pe care le consideră
necesare pentru a restabili hegemonia mondială.
Iată ce este cu
adevărat înfricoșător: din punctul de vedere al rușilor (iar rușii
înțeleg cu toții toate cele de mai sus), scufundarea unei nave britanice
ar putea fi cea mai bună soluție. De ce? Pentru că, odată ce se va
întâmpla acest lucru, va fi imposibil de ascuns opiniei publice
occidentale faptul că așa-numiții săi „lideri” sunt niște narcisiști
nesăbuiți, incompetenți, deliranți și pur și simplu periculoși, care
sunt acum dispuși să riște un război continental (posibil nuclear!) doar
pentru a continua să nege realitatea irelevanței lor. Dacă Rusia ar
vrea să invadeze Regatul Unit, cred că majoritatea britanicilor ar fi
dispuși să riște totul pentru a-și apăra patria. Dar mă îndoiesc foarte
mult că o majoritate/ pluralitate a britanicilor ar susține ideea de a
muri pentru Crimeea, chiar dacă ei cred că Rusia a „anexat” peninsula și
că acum „asuprește poporul ucrainean din Crimeea”.
Mai este un lucru pe care cred că Putin l-ar putea face: să țină un
discurs solemn și să se adreseze direct oamenilor din Occident,
spunându-le adevărul despre ceea ce fac liderii politici occidentali. El
ar putea să le spună sincer oamenilor din Occident că Rusia s-a retras
cât de mult a putut. El poate spune oamenilor din Occident că Rusia a
făcut ceea ce a făcut atât de des în istorie, a schimbat spațiul cu
timpul și că pauza de patru ani a administrației Trump a permis Rusiei
să se reînarmeze complet, să se recalifice și să își reorganizeze
forțele armate care sunt acum destul de capabile să se confrunte atât cu
SUA, cât și cu NATO și să învingă.
Dacă Putin se adresează
direct populației din Occident și le explică ce ar însemna un război
(chiar și unul convențional) pentru Europa, aceștia ar trebui să
asculte. Putin ar putea indica în mod clar oamenilor din Occident care
sunt acțiunile Imperiului pe care Rusia nu le-ar putea și nu le-ar
tolera niciodată. În cele din urmă, el ar putea să explice clar de ce
poporul rus ar prefera războiul în locul oricărei capitulări a
Imperiului. Și, doar pentru a se asigura că mesajul este transmis,
Marina rusă ar putea dori ca unul dintre SSGN-urile sale din clasa
Yasen-M să iasă la suprafață undeva în Canalul Mânecii sau ca Tu-160 să
exerseze o lansare de rachete de croazieră asupra Londrei (doar
electronic, desigur).
Preluare si adaptare dupa The Saker News
