Atacuri grave la fundamentul democratiei

(Preluare Inpolitics):

Bătăliile politice din ultima vreme ridică la modul cel mai serios întrebarea dacă nu cumva asistăm nu doar la niște răfuieli obișnuite, de înțeles pînă la un punct, ci la atacuri directe la fundamentul democrației. Unele care ar putea lăsa urme de neșters și ale căror consecințe în viitor sunt greu cuantificabile.

Luptele din sînul coaliției de guvernare relevă o situație de-a dreptul dramatică: în România este imposibilă colaborarea loială între entități politice ori între instituțiile fundamentale ale statului.
Ceea ce se întîmplă din decembrie încoace e fără precedent, iar comparațiile cu guvernarea 1996-2000 sunt incorecte.
Atunci, România a fost guvernată de o coaliție mamut, între o Convenție Democrată care era formată din cca.40 de partide, sindicate, fundații, asociații șamd, precum PNTCD, PNL, PNL-CD, FER, PER, UFD, AFDPR, Alianța Civică, UMFL, 21 Decembrie șamd la care se adăuga alianța PD-PSDR.

Multe persoane, multe orgolii, greu de găsit numitor comun.
Acum, avem doar trei partide mari și late care au reușit, totuși, să ardă etapele și să ajungă la ruptură violentă mult mai rapid decît defuncta CDR.

În interiorul coaliției se fac la foc automat protocoale de guvernare care sunt grosolan încălcate la fel de rapid.

Se vorbește fără rezerve, public, din interiorul guvernului despre șantaj la adresa unor miniștri și secretari de stat pentru semnarea de acte normative.

În ședințele de guvern se discută acte normative ilegale, fără avizele cerute de lege.

În principalul partid de guvernămînt, președintele e transformat samavolnic în obiect decorativ. Se convoacă ședințe ale conducerii fără măcar să fie informat, se schimbă miniștri ai partidului și se iau decizii peste capul său și litera statutului. Democrația de partid e anihilată fără milă.

Președintele țării refuză să se achite de sarcinile instituționale și absentează din spațiul public în momente de criză națională și internațională, aproape o reeditare a celebrei greve regale dintre 1945-46.

Congresele partidelor de guvernămînt devin focare de criză politico-economică și socială în loc să fie foruri de dezbateri și de soluții privind buna administrare a statului.

Se dau legi peste noapte cu dedicație pentru anumite persoane, cazul conducerilor Radio-TV publice.

Ministrul Justiției denunță public șantaj din partea premierului și transformarea instrumentelor de făcut dreptate în mize politice de nivel înalt.

Avem prima moțiune anti-guvern depusă nu din afara, ci din interiorul executivului.

Avem boicotul unor miniștri la adresa ședințelor de guvern.

Ne aflăm într-o stare de alertă prelungită bazată pe o hotărîre de guvern aprobată de parlament, procedura în afara Constituției și a legilor.

De un an de zile, procurorii numără de zor voturile dintr-o unitate administrativ-teritorială a țării și nu mai termină.

În România ultimului an începe să se facă simțit teribilul fenomen numit anomie și nimeni nu pare interesat să-l combată.