Big Pharma, noul balaur cu sapte capete

(Preluare Inpolitics):

Ce înseamnă „Big Pharma” ? Înseamnă industria farmaceutică sau, mai precis, primele 5 sau 10 (depinde de natura clasamentului) cele mai mari companii farmaceutice mondiale, producători de medicamente adică. Aceste mari companii (sau laboratoare) sunt organizate într-un lobbying farmaceutic la care participă organisme de reglementare, politicieni din toată lumea, finanţaţi din miliardele coloşilor Pharma, ONG-uri, foarte mulţi medici sponsorizaţi, cumpăraţi.
Printre cele mai mari scandaluri care au lovit Big Pharma au fost Vioxx (antiinflamator de la Merck and Co – îi sunt atribuite 40 000 de decese în SUA) şi Mediator (de la Servier – derivat de amfetamine, cu riscuri cardiace, medicament retras de pe piaţă în 2009). Aceste scandaluri şi încă multe altele au demonstrat că „efectiv, industria farmaceutică are câteodată strategii împinse la extrem ca să ocolească adevărul asupra produsului ei, pentru a-l menţine pe piaţă cu toate efectele secundare periculoase” (Tatiana Chadenat – „Les laboratoires pharmaceutiques sont-ils aux mains du „Big Pharma” ?”, franceculture.fr, 19.06.2019).
Spre deosebire de România, unde comentatorii medicali sunt aproape în totalitate sponsorizaţi de Big Pharma şi sunt până la urmă doar propagandiştii acesteia, în ţările occidentale, anchetele jurnaliştilor de investigaţie se ocupă cu precădere de partea dubioasă, întunecată a industriei Pharma. Pentru că subiectele sunt dintre cele mai sensibile – e vorba de sănătatea oamenilor. În ultimele opt luni de pandemie, Big Pharma a fost alături de OMS, pe care îl şi controlează, de ONU (un simulacru de viitor guvern mondial) şi de alte forţe globale anonimizate, preocupate de desfăşurarea şi de consecinţele pandemiei. Desigur, Big Pharma e prima interesată de vaccinurile care vor însemna foarte multe miliarde. Big Pharma lucrează discret, prin interpuşi, prin doctori influenţi, pe care-i putem vedea pe sticla televizoarelor şi în toată mass-media. Doctori care sunt întotdeauna interesaţi de soarta populaţiei şi recomandă numai tratamentul „care trebuie”. Ei îşi declară arareori sumele încasate din surse colaterale, şi mai niciodată obligaţiile asumate şi adevăratele lor ţinte.
Subiectul Big Pharma e practic inepuizabil şi poate fi actualizat zilnic. Dar puţina presă care mai mişcă la noi nu pare deloc interesată. Şi nu e vorba doar de presa prostituată. Ce e evident pentru toţi comentatorii de aiurea e că preocuparea principală a Big Pharma nu e în nici un caz sănătatea populaţiei, aşa cum pretinde ea cu orice ocazie, prin orice interpus, ci doar marele profit. Industria Pharma e cea care are cea mai mare rată de multiplicare (7) pe toate pieţele.
În ultimii zece ani, Big Pharma pare să fi preluat de la producătorii majori de petrol, aflaţi în dificultăţi diverse, rolul de sponsor principal al politicienilor de peste tot. Poate fi aici una dintre explicaţiile multiplicării aproape instantanee a măsurilor de închidere (confinement, lockdown) şi chiar de terorizare a populaţiei prin mass-media complet aservită (şi prostituată !). Dar, dincolo de câştigurile aduse de producţia de medicamente şi de instrumentar sanitar, pot exista şi interese cu bătaie mai lungă, care ţin de noua ordine mondială ce vrea să se instaleze. Oricum, perspectiva de profit cu vaccinurile este gigantică şi oameni ca Bill Gates sunt foarte implicaţi.
Numele de producător de medicamente cel mai citat în 2020 a fost al Gilead (Gilead Sciences – companie cotată în Bursă), cu al său Remdesivir. Remdesivir-ul a fost opus frontal protocolului profesorului marseiez Didier Raoult (hidroxiclorochină + azitromicină). Tratamentul profesorului Raoult costă câteva zeci de lei în România, dar e greu de procurat (mai ales Plaquénil-ul). În schimb, tratamentul propus de Gilead, şi promovat în România de dr. Alexandru Rafila (OMS), costă în jur de 2 500 de dolari. Mai mulţi doctori francezi sponsorizaţi de Big Pharma şi direct de Gilead l-au atacat în fel şi chip pe marele şi cinstitul savant francez. A fost chiar ameninţat cu moartea din biroul unui alt doctor, abundent sponsorizat, printre alţii şi de Gilead („Laurii îi aparţin prof. François Raffi din Nantes. 541 729 de euro, dintre care 52 812 euro de la Gilead. Este o întâmplare dacă aflăm că telefonul anonim de ameninţare la Didier Raoult, dacă insista să continue cu hidroxiclorochina, venea de la un mobil din serviciul de infecţiologie al Centrului Spitalicesc Universitar de la Nantes, unde François Raffi e şef de serviciu ?” – „Top 13 des revenus annuels récents versés par l’industrie pharmaceutique”, francesoir. fr). La fel ca în România, justiţia din Franţa nu a făcut deocamdată nimic în acest caz sau în alte cazuri de conflict de interese dovedite. Până şi un ministru al Sănătăţii (Agnès Buzyn) pare să fi fost recrutată, împreună cu soţul său (Yves Lévy), directorul unei importante instituţii de control al sănătăţii populaţiei.
„Marile firme farmaceutice au ca finalitate nu sănătatea populaţiilor, ci profitul. Dacă pandemia de Covid-19 este trăită în toată lumea ca o catastrofă sanitară, ea e percepută de laboratorul Gilead ca o promisiune de a avea acces la o piaţă planetară şi de a obţine beneficii colosale. Gilead aştepta această mană cerească de mulţi ani şi se pregătea pentru o vastă operaţiune comercială pentru a-şi promova antiviralul propriu, Remdesivir. Cu Covid-19 i s-a ivit o splendidă ocazie, laboratorul trebuia să-şi impună Remdesivir-ul prin toate mijloacele. Avea nevoie mai întâi să-şi asigure susţinerea marilor instituţii. În ianuarie 2020, Gilead obţine susţinerea OMS ; din februarie deja, în Statele Unite, susţinerea lui National Institute of Allergy şi a celebrului său director, Anthony Fauci ; în Franţa, în martie, membrii cei mai influenţi din Consiliul Ştiinţific, apoi cei din Înaltul Consiliu al Sănătăţii Publice au cauţionat Remdesivir-ul. La 25 iunie, Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA) recomandă Remdesivir-ul. […]
Dar există o problemă : hidroxiclorochina. Această bătrână doamnă din farmacopeea noastră, promovată de profesorul Raoult, riscă serios să sfărâme visele lui Gilead. Cu atât mai mult cu cât preţul său e derizoriu comparativ cu cel al Remdesivir-ului : doza de hidroxiclorochină costă în jur de 10 dolari, iar Gilead a fixat preţul unui flacon de Remdesivir la 390 de dolari în ţările dezvoltate, adică 2 340 de dolari pentru un tratament normal cu şase flacoane administrate în cinci zile. Numărul de persoane depistate ca pozitive cu coronavirus în lume depăşeşte 10 milioane, beneficiul potenţial se cifrează deci în zeci de miliarde de dolari. […] În acelaşi timp, diferite studii arată efecte nedorite ale Remdesivir-ului şi o eficacitate foarte relativă. […]
Putem urmări meciul Remdesivir-hidroxiclorochină prin fluctuaţiile acţiunii Gilead pe Bursă. La începutul pandemiei, Gilead, companie estimată la 100 de miliarde de dolari, a beneficiat de o valorizare de 30 de miliarde de dolari. De atunci, acţiunea fluctuează în funcţie de anunţuri. Când Universitatea din Chicago comunică rezultate promiţătoare pentru Remdesivir şi când consilierul lui Donald Trump, Anthony Fauci, susţine medicamentul, acţiunea îşi ia zborul. Scăderile acţiunii se corelează cu publicaţiile de la IHU (Institutul Spitalicesc Universitar) Marsilia (condus de prof.dr. Didier Raoult – n.n.). Amploarea acestor fluctuaţii este de ordinul a 10 miliarde de dolari. […] Şocul dintre Gilead şi IHU din Marsilia, personalizat prin Didier Raoult, a scos în spaţiul public manevrele frauduloase care cangreneză medicina noastră. Fenomenul nu datează de ieri” (Laurent Vercoustre – „Quand Big Pharma prend notre santé en otage”, https://blog.laurentvercoustre.lequotidiendumedecin.fr/, 12.07.2020). (Petru Romoşan )