Sa va zicem una tare! Calda si aburinda – chiar azi am aflat-o. Dumneavoastra stiati ca in procurorul suspendat Lucian Onea zace un mic artist? Cica omul scrie poezii, canta la chitara… Eheee! Uite unde era acest Bob Dylan al procuraturii mioritice, iar noi nu stiam! In fine: cica pe vremea cand Lucica facea echipa cu Mircea Negulescu la DNA Ploiesti, in vremurile de glorie ale „Unitatii Haules”, Onea i-a dedicat lui „Zdreanta” un catren, pe care l-a afisat la un avizier al DNA Ploiesti, semnandu-l, modest, doar cu initialele: L.O. Iar „Portocala”, mandru, nevoie mare, l-a fotografiat si multa vreme si-a tinut aceasta poza la profilul de WhatsApp.
Ia uitati cum suna strofa:
„De un timp, coruptii, frate,
Au senzatii cam ciudate:
Dimineata, cand se scoala,
Simt miros de… Portocala”.
Pacat, mare pacat ca Adrian Paunescu nu l-a cunoscut pe Lucica! Altminteri, Cenaclul Flacara ar fi putut renaste spectaculos in Ploiesti – adica in acelasi oras care i-a adus interdictia anilor 1985-1989, din pricina binecunoscutei tragedii. Iar lozinca antedecembrista a cenaclului, „Te salut, generatie-n blugi!”, ar fi putut fi transformata in „Te salut, generatie in catuse!” In plus, odele inchinate dictatorului Nicolae Ceausescu s-ar fi putut transforma in ode dedicate „faraoancei” Laura Kovesi. Pai, nu?
Redevenind seriosi: chiar n-avem nimic personal cu Lucian Onea. Deci oricand va vrea sa ne incante cu talentele-i de poet sau de muzician, este cat se poate de binevenit, dezvaluie Lumea Justitiei.
