Preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, s-a declarat, foarte mulţumit de activitatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, domnul Augustin Lazăr şi de cea a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kovesi, cand acestia erau in functie.
Această satisfacţie emoţional-sentimentală a fost transmisă în contextul în care ministrul Justiţiei de la aceea data, domnul prof. univ. dr. Tudorel Toader, spunea că va avea o discuţie cu procurorul general al României şi, separat, cu procurorul şef al DNA, despre ancheta privind OUG 13, considerând că s-a încălcat legea şi că va efectua, conform competenţelor, o evaluare a activităţii acestora.
Climaxul intelectual al Preşedintelui, care prin atingerea punctului culminant a pipăit, probabil, chiar fericirea, nu trebuie să-şi aibă cauzalitatea în modul în care persoana Preşedintelui este satisfăcută de activitatea şefilor acestor organe ale statului de drept de la aceea data.
Prin această afirmaţie, domnul Klaus Iohannis a demonstrat, din nou, dacă mai era nevoie, că nu înţelege nici menirea acestor instituţii, şi nici prerogativele sale constituţionale.
Instituţiile statului au obligaţia de a acţiona în deplină legalitate, potrivit propriilor legi de organizare şi funcţionare şi în acord cu misiunile publice încredinţate prin alte legi organice primare ori complementare. Niciunde în aceste acte normative, cu atât mai puţin în Constituţia României, nu există vreo prevedere de natură orgasmică care să includă, printre scopurile, atribuţiile şi competenţele lor, pe aceea de a-i crea Preşedintelui României o stare de mulţumire.
Vă opunem următorul contraexemplu pentru a releva, cu o tuşă mai apăsată, ridicolul şi periculozitatea pentru democraţie a nefericitei exprimări a ocupantului fotoliului de la Cotroceni: şi domnul ex-Preşedinte Traian Băsescu a fost, timp de 10 ani, extrem de mulţumit de activitatea structurilor de forţă de tip PÎCCJ, DNA, SRI etc.
Satisfacţia i-a pierit total, transformându-se într-o atroce durere sufletească, când acestea nu au mai acţionat în interesul său personal.
Ba, din contră! Şi, de atunci, a rămas nesatisfăcut! Şi trădat în neţărmurita dragoste personală pe care i-o juraseră Koveşi şi Coldea, copiii săi dovediţi ulterior a-i fi vitregi!
Să înţelegem că, după decembrie 2019, şi domnul Klaus Iohannis, sedus şi abandonat, va încerca aceleaşi dezamăgiri instituţional-sentimentale? (Gabriela Muntean).
