POVESTEA UNEI FARSE CARE A RASCOLIT LUMEA. SI CITE CEVA DESPRE ROBOTII DIN POLITICA MIORITICA

(Preluare Inpolitics):

O poveste cu tîlc. Care ne arată că, în zilele noastre, realitatea se poate falsifica total, în moduri altă dată inimaginabile. Cazul unui tînăr care a creat cel mai căutat și apreciat restaurant din Londra fără ca acesta să fi existat vreodată ar putea lesne ridica o întrebare. Dacă asta s-a putut face într-o țară puternică și educată precum Marea Britanie, și cu mijloace foarte limitate, cum să nu crezi că într-o țară ca România se poate crea o întreagă scenă politică fake, cu banii și resursele serviciilor?

În 2017, în presa internațională țîșnea o poveste de tot hazul: un tînăr ziarist, Oobah Butler, a pus pe picioare o farsă de proporții, cu un buget inițial de 10 lire, prin care a creat un restaurant exclusivist pentru care lumea ajunsese să se calce pe picioare.
Cu un site fals, cu fotografii photoshopate cu bucate exotice și, mai ales, cu recenzii false în media și pe net, restaurantul a ajuns să fie cotat la vîrful gastronomiei londoneze, printre cele mai pretențioase din lume. A căzut în plasă inclusiv siteul american TripAdvisor, care, în noiembrie 2017, l-a plasat pe locul unu în topul resturantelor.
”Patronul” primea încontinuu telefoane de la potențiali clienți, inclusiv de la celebrități, unele din afara orașului. Unii critici prestigioși din domeniul culinar scriseseră recenzii favorabile doar pe baza mîncărurilor văzute în pozele de pe site.

„Oamenii începuseră să aplice pentru locuri de muncă la restaurant, agențiile de PR sunau întruna, consiliul orășenesc încerca să mute restaurantul într-un alt loc, pe care îl dezvolta în Bromley” relata, stricîndu-se de rîs, Butler.

Farsa s-a încheiat cînd restaurantul – de fapt o improvizație într-o magazie făcută strict pentru acel moment – și-a deschis porțile clienților doar pentru o noapte.
A rămas în urmă distracția întreprinzătorului, deliciul presei, dar și o concluzie sumbră.
Realitatea e din ce în ce mai greu de separat de imaginar.

Și întrebări complicate.
Dacă la Londra un singur om, fără resurse, a convins zeci sau sute de mii de oameni că cel mai bun restaurant e unul fake, cum o fi într-o țară ca România, în care imensele resurse ale serviciilor dau semne nu de ieri, de azi, că pot crea false partide, cu false mesaje, cu falsă priză la public, cu false programe șamd?

Partide fără membri, fără sedii, fără organizații, fără doctrine și programe, cu lideri fără CV-uri la vedere, cu diplome false, dar foarte influenți în medii virtuale și de presă și care ajung să dețină puteri reale, convingînd românii că există și sunt de cea mai bună calitate.
Și din acele poziții să decidă soarta a milioane de cetățeni.
Avem deja, în opinia noastră, asemenea partide.
În măsură în care tehnologia avansează, curînd vom avea și politicieni făcut pe calculator.
Cîteodată, actualul președinte chiar pune pe gînduri sub acest aspect…