Când vine vorba de Călin Georgescu, un personaj care jonglează cu suveranismul ca un magician al extremismului de dreapta, întrebarea nu este „de ce ne-ar îngrijora?”, ci mai degrabă „cum de nu ne îngrijorează mai mult?”. Avem în fața noastră un om care își trâmbițează viziunea „naționalistă” ca pe un panaceu pentru crizele României, dar care, dacă ar ajunge la conducerea țării, ne-ar putea arunca într-o gaură neagră geopolitică și economică fără precedent.
Suveranism cu față de bronz
Călin Georgescu, acest „profet” al salvării României, ne promite o desprindere eroică de parteneriatele NATO și UE, în numele unei suveranități pe care doar el pare să o înțeleagă. Nu-i așa că ar fi minunat să schimbăm stabilitatea oferită de alianțele noastre internaționale cu incertitudinea flirtului cu Rusia? Georgescu vede în Putin un lider de excepție, un model pentru lumea întreagă, uitând, desigur, să menționeze războiul din Ucraina, anexarea Crimeei sau miile de civili uciși. Detalii nesemnificative pentru cineva care își dorește o „Românie independentă”.
Declarațiile sale despre cum „România trebuie să își recapete identitatea” sună poetic, dar sunt, în esență, un manual de izolare. Renunțarea la sprijinul UE ar însemna o prăbușire economică mai rapidă decât o cădere de pe stânca Bucegilor. Însă domnul Georgescu probabil ar rezolva totul cu un discurs inspirat de Vladimir Vladimirovici.
Economia după modelul Georgescu: un salt în prăpastie
Georgescu promite o economie „autonomă”, o întoarcere la „resursele noastre”. Traducerea? Înapoi la un model feudal, în care singurii beneficiari reali sunt oligarhii și, poate, „partenerii strategici” din Est. În contextul actual, cu România pe linia frontului simbolic între democrație și autoritarism, astfel de idei sunt mai degrabă un cadou pentru Kremlin decât un plan viabil de guvernare.
Aruncarea în aer a relațiilor economice cu UE ar însemna pierderea fondurilor structurale și izgonirea investitorilor străini, pe care îi consideră „colonialiști”. Cum rămâne cu milioanele de locuri de muncă legate de companiile europene? Nu-i problemă, Georgescu le-ar înlocui probabil cu cooperative agricole inspirate de epoca „glorioasă” a colectivizării.
Viitorul sub Georgescu: un pas înapoi în istorie
Când Georgescu vorbește despre „un nou început pentru România”, nu oferă decât o agendă populistă, construită pe minciuni și nostalgii autoritariste. În loc de progres, ne propune un salt înapoi în timp, într-o lume în care democrația este înlocuită de admirația pentru dictatori și în care criza devine noua normalitate.
Dacă acest personaj ar ajunge președinte, România nu ar mai fi un partener de încredere pentru Occident, ci un pion pe tabla de șah a Rusiei. Deci, de ce ne-ar îngrijora Călin Georgescu? Poate pentru că viitorul pe care ni-l propune arată mai degrabă ca un coșmar geopolitic și economic. Sau, mai simplu, pentru că suveranismul cu față de bronz nu este altceva decât un măr otrăvit, ambalat în discursuri patriotarde.
