Preluare Inpolitics:
Întrebarea zilei pe buzele multora e cum a fost posibilă incredibila răsturnare de regim din Afganistan într-un timp atît de scurt. Vinovatul de serviciu e SUA, desigur, și se vorbește deja de marele perdant, se fac comparații cu Vietnamul, se mai slobozesc și înjurături, pe bună dreptate, etc. Drama e că foarte curînd nu se va mai vorbi despre eșecul american în Afganistan, ci despre foarte previzibilul eșec al UE. Și poate că asta a umărit și America, la urma-urmei.
Căderea Kabului nu mai lasă loc de speranțe. Afganistan devine aproape oficial un stat terorist islamic, în care noii lideri talibani anunță reintroducerea prin lege a execuțiilor publice, a lapidării șamd, la care se vor adăuga răzbunările pe colaboratorii americanilor, violurile, prigonirea femeilor și multe alte orori. Din pușcării vor fi scoși zeci de mii de infractori, traficanți, violatori și criminali, băgați după gratii de regimul ”colaboraționist”.
În 1993, ne amintim, imaginile cu piloții americani agresați ori chiar uciși de somalezii din Mogadishu, după doborîrea a două elicoptere Black Hawk pe străzile orașului, au îngrozit întreaga lume și au constituit bazele unui film de mare succes, cîțiva ani mai tîrziu.
Pe atunci nu existau telefoane mobile, internet, rețele sociale.
În cîteva zile de aici încolo, afganii vor începe ofensiva mediatică,
iar imaginile cu ororile previzibile vor răscoli întreaga omenire, la
scară foarte mare. Se fac deja liste cu fetele și femeile între 12-45 de
ani, care ar urma să fie forțate să se mărite cu luptătorii talibani.
Li se interzice să mai lucreze, să mai iasă din case neacompaniate, să
se mai îmbrace cum vor.
Așa cum spuneam, vinovăția va fi pusă o vreme pe seama americanilor,
incapabili să clădească ceva trainic în două decenii de ocupație și după
sute de miliarde cheltuite.
SUA va înghiți hapul, de voie, de nevoie, și-a asumat deja asta.
Dar ce va fi imediat după?
E dincolo de orice dubiu că cel puțin 2-3 milioane de afgani își fac disperați bagajele să ia calea pribegiei. Deja, imagini înfiorătoare cu oameni agățați de roțile avioanelor americane, ultimele care părăsesc țara, fac turul planetei.
E doar începutul.
Variante de supraviețuire nu sunt prea multe. Spre est, Pakistan, India,
China, nu sunt foarte tentante. În nord, Rusia deja comasează trupe la
graniță ca să preîntîmpine valul. Spre sărăcie nu se duce, însă, nimeni.
China a dat deja semnalul, anunțînd că recunoaște noul regim de la
Kabul.
Rămîne varianta Vest, via Iran, Turcia ori cine mai știe pe unde, cu destinația Europa.
Europa va fi pusă foarte curînd nu doar în situația de a primi milioane de emigranți, ci și în cea de intervenție în noul emirat islamic, umplînd golul lăsat de SUA.
Altfel, toate declarațiile Bruxellesului despre drepturile omului,
libertate, solidaritate etc vor deveni peste noapte apă de ploaie.
UE, care se revendică de ceva vreme drept pol planetar de putere, de
securitate, nu va putea întorce capul de la drama Afganistanului.
În caz contrar, i se face praf tot discursul public al ultimilor ani.
Nu poți fi înduioșat postum de drama sclavilor negri, deranjat de
nerecunoașterea deplină a drepturilor LGBT, preocupat de dreptul
copiilor de patru ani de a-și alege sexul șamd și să te faci că plouă în
fața măcelului care va urma în noua țară a talibanilor.
Și nu poți închide porțile în fața oamenilor alungați nu de foame și sărăcie, ci de-a dreptul de foc și sabie, la propriu.
