De ce e absent Iohannis de oriunde? Pentru ca a invatat din lectiile trecutului

(Preluare Inpolitics):

Cercetătorul Octavian Jurma face azi o observație interesantă: după fiecare discurs în care președintele Iohannis își manifestă îngrijorarea față de pandemie – ultimul, pe 4 noiembrie – numărul morților și al infectaților scade vertiginos, de parcă la Cotroceni ar exista o baghetă magică. Asta nu poate însemna decît că avem la vîrful țării un om responsabil și empatic, căruia chiar îi pasă de cetățeni. Nu cum se întîmplă acum vreo 7-8 ani, cînd țara era guvernată de niște iresponsabili, precum Ponta & comp. Se cuvine să amintim, deci, cîte ceva despre asta, ca să înțelegem unde eram și unde am ajuns.

Să amintim niște fapte.

În iunie 2013, un autocar cu români s-a prăbușit într-o prăpastie din Muntenegru și au murit 19 oameni. Nu a fost vina niciunui politician român. Nici a sistemului. Doar ceasul rău.

Asta nu înseamnă că în România nu s-a produs un tsunami politic, marele pus la zid fiind premierul Victor Ponta pentru vina de a fi aflat cu cîteva ore întîrziere despre tragedie. Și asta, pentru că se afla la un meci de baschet, și nimeni nu îl informase pînă spre orele 22.
Președintele Traian Băsescu a ocupat imediat prim-planul, declarînd că el știa încă de pe la orele 19, iar Ponta nu avea cum să nu știe. S-a dovedit o nouă minciună marca Băsescu: la orele 19 nu aflaseră nici măcar autoritățile din Muntenegru. Dar ce mai conta? Răfuială politică să fie.

În scurtă vreme, marea dispută națională în mass-media devenise ora exactă la care aflase Ponta. De ce aflase atît de tîrziu?
Și cum poate funcționa o țară în care premierul nu se preocupă imediat de victimele unei tragedii?

Ponta a încercat să-și salveze imaginea: a organizat imediat o celulă de criză care să coordoneze operațiunile derulate pe axa România-Muntenegru, l-a trimis urgent pe ministrul de Externe Titus Corlățean la fața locului, deși acesta trebuia să plece în Luxemburg, l-a demis pe ambasadorul român din Muntenegru pentru că nu informase suficient de prompt despre accident, a declarat doliu național în memoria victimelor, MApN a pregătit o aeronavă militară pentru repatrierea românilor șamd.

Nimic nu a fost de ajuns, însă, pentru a-l spăla de păcatul meciului de baschet.

”În timp ce premierul nostru juca baschet și ministrul de Externe fotbal, ai lor erau deja mobilizați la locul tragediei” tuna ziare.com.
Bunul simț i-ar fi obligat, desigur, pe Ponta și Corlățean să ajungă la locul faptei înaintea muntenegrenilor.
”Celula de criză, doliul naţional şi ce au mai decretat ulterior autorităţile noastre nu au cum să schimbe percepţia de neseriozitate pe care au transmis-o în prima zi de la tragedie” comenta și România liberă.
PDL contesta vehement demiterea ambasadorului din Muntenegru și acuza, prin vicepreședintele Radu F.Alexandru:

”Gravul accident de la Podgorice a spulberat orice iluzie asupra capacității premierului Victor Ponta și a multora dintre miniștri să reacționeze normal, în beneficiul cetățenilor, într-o situație de criză. Indiferența față de viața oamenilor aflați în grea cumpănă; lipsa de reacție rapidă; incapacitatea de acționa și de a dispune în timpul cel mai scurt măsurile care se impun (”Eu nu sunt Ceaușescu”, îngână stupid Victor Ponta) sunt lucruri dovedite cu prisosință. Realitatea de necontestat a acestor impardonabile carențe impunea o analiză imediată și sancționarea severă a celor care nu și-au făcut datoria”.

Revista 22 nu se lăsa mai prejos: ”Cumplit accident! Doamne ferește! Nu se știe însă care au fost criteriile care au stat la baza decretării doliului național. Motivul pare să fie unul singur: dorința dlui Ponta de a recupera la imagine ceea ce a pierdut în seara accidentului când juca baschet în Piața Constituției învârtindu-și silueta dolofană pe alt teren decât al realității.”
Ioana Ene Dogioiu comenta că ministrul de Externe nu trebuia trimis în Muntenegru; să stea în țară și să coordoneze. Nu să se lase filmat la căpătîiul victimelor. Plus că ”Sunt zile negre cand in Romania mor pe sosele chiar mai mult de 18 oameni si nu a existat niciun doliu national. N-am vazut doliu national pentru militarii morti si raniti prin teatrele de razboi”.

Nimic din ce făcuse Ponta după accident nu era bine. S-a dovedit, el și subalternii săi, un politician iresponsabil.

Partea bună e că din acele experiențe unii au tras învățămintele de rigoare.

Acum, avem la butoane politicieni maturi și responsabili, empatici cu cetățenii în suferință pînă în pînzele albe.

Acum, cînd mor 19 oameni pe oră, avem un președinte care nu joacă baschet, ci golf. Alt ștaif. Ca și schiul. Și care nu a mai dat pe la slujbă de două săptămîni, fără să știe cineva pe unde umblă. Avem criză guvernamentală gravă, dar președintele se plimbă pe la piramide, iar premierul e ocupat să smulgă admirația vietnamezilor cu postările de pe Facebook. Și pare-se că reușește, chiar!
Nu se ocupă guvernanții de victime, pentru că au congrese de organizat. Nu mai face nimeni celule de criză, de fapt nu știm nici măcar cine formează CNSU.
Nu se mai retează vreun cap de demnitar, că doar nu învie morții de la asta.

În cîțiva ani, guvernanții români au înțeles cheia situațiilor de criză și a empatiei umane: le ignoră deplin, pentru că fără ele e mult mai bine.