Scenariu teribil: Romania, sacrificata pe altarul viitoarelor prezidentiale

(Preluare Inpolitics):

Ziua de ieri a adus anunțuri stupefiante din partea ambelor mari partide care negociază guvernarea. Mai precis, în loc să se grăbească ca fetele la măritat, ele trag de timp și împing facerea guvernului spre luna decembrie. Cu seninătate, am spune, după ce în ecuație aflăm că intră, total aiuritor, modificarea Constituției și a formei de guvernămînt. Aceste strategii ar putea confirma teza mai veche lansată și susținută de Inpolitics încă din septembrie, dar pe masă s-ar putea afla un scenariu șoc, a cărui miză să fie strict prezidențialele următoare.

Să o luăm metodic.

Lansam pe 10 septembrie un scenariu unic pînă atunci, dar și de atunci încoace, fiind singurii care l-am creditat, în mai multe rînduri: anume că președintele Iohannis e interesat de rezultatul alegerilor din Germania, la care se conturau încă de atunci drept cîștigători omologii PSD, adică SPD-ul lui Olaf Scholz. Și mai scriam că Iohannis e gata să ofere guvernarea PSD numai pentru a-și păstra susținerea de la Berlin, vitală pentru un politician impus pe filieră germană, dar ai cărui creatori, popularii germani, au toate șansele să meargă în opoziție după 16 ani de guvernare neîntreruptă.

Ceea ce înseamna că președintele va trage de timp cu alocarea guvernării pînă cînd va fi sigur că de la Berlin iese fumul alb al noii guvernări.

Iar depre noua coaliție din Germania se aude că se bate în cuie pînă la finele acestei luni, iar validarea în Bundestag se va produce cel tîrziu pînă luni, 6 decembrie.

E foarte posibil, deci, ca Iohannis să tragă de timp la maxim cu formarea guvernului la noi pînă va avea garanția fermă că la Berlin se instaurează social-democrații la cîrma guvernului.

Așa s-ar putea explica mișcările absolut aiuritoare de la PNL și PSD.
Două partide care clamează încontinuu nevoia unui guvern stabil în prag de iarnă și în plin val patru al pandemiei, dar în realitate procedează exact pe dos, trăgînd de timp cu toate pretextele imaginabile.
Aflăm azi, bunăoară, că se formează la PSD patru grupuri de negociatori care urmează să armonizeze cu PNL programul de guvernare, să negocieze politic, să negocieze un acord politic și, în fine, să negocieze modificarea Constituției și schimbarea formei de guvernămînt.

Ultima e cireașa de pe tort: e ca și cum femeile de pe Titanicul gata să se ducă la fund s-ar organiza în vederea unei reprize de machiaj, ca să nu ajungă în apă nefardate.
Constituția nu e cîtuși de puțin o urgență, ar fi timp berechet să fie modificată pînă, să zicem, la momentul alegerilor europarlamentare din 2024, la care să se organizeze concomitent referendumul.

Nu. Pentru PSD și PNL e musai să se discute pe Constituție ACUM, în plină criză.
E semnalul cel mai clar, în opinia noastră, că nu se vrea decît tergiversarea rezolvării crizei, în numele unor interese politice. Unele mari de tot.

Doar că declarațiile și informațiile vehiculate azi deschid drum și altui scenariu, unul de-a dreptul horror, pentru că ar afecta foarte mult viețile cetățenilor.
Declarații oficiale potrivit cărora se speră ca negocierile să fie încheiate în ultima săptămînă din noiembrie, dar, mai ales, data de 19 decembrie livrată pe surse drept limită a perioadei de negociere trimit cu gîndul la o strategie aparte.

De ce e așa specială ziua de 19 decembrie?

Pentru că 19 decembrie e prima zi în care Iohannis ar putea dizolva parlamentul în cazul în care, pînă atunci, mai cade un guvern. Măsurătoarea constituțională se face, reamintim, de la data de 18 octombrie, cînd Dacian Cioloș a cerut parlamentului votul de încredere pentru cabinetul său, iar Constituția spune că legislativul poate fi dizolvat doar după scurgerea a 60 de zile de la acel punct.
Adică 18 decembrie, plus încă o zi cel puțin pentru consultările președintelui cu partidele.

Dacă Iohannis chiar preconizeză alegeri anticipate, iar PSD și PNL îi fac jocul, se ridică întrebarea cine ar avea de cîștigat, pentru că situația din sondaje e nițel diferită de cea de anul trecut. Iar PNL riscă să piardă procente bune în favoarea PSD.
Ce ar cîștiga președintele achiesînd la asemenea scenariu?
O întrebare bună, la care nu avem un răspuns ferm.

Dar avem o ipoteză de lucru.

Alegerile anticipate ar avea loc în martie anul viitor, puțin înaintea prezidențialelor franceze din aprilie. Niște alegeri la care Macron va cîștiga aprope cert prin aplicarea scenariului Iliescu-Vadim din 2000, adică opțiunea francezilor pentru un președinte nu tocmai grozav, dar care nu riscă să arunce țara în haos precum un extremist vindicativ ca Eric Zemmour.

Dacă Emmanuel Macron ia un al doilea mandat, el va trece în mod cert la consolidarea puterii sale externe, profitînd și de marea schimbare de macaz de la Berlin.
Presa europeană vorbește de mai multă vreme inclusiv despre un scenariu prin care Macron ar putea forța anul viitor demisia Comisiei Europene pe motiv de prestație slabă în pandemie, și de înlocuirea ei cu alta, în care Franța să aibă cuvîntul cel mai greu.
Un scenariu secundar ar fi și cel în care președintele francez va dori să-și instaleze la București un președinte devotat Parisului și nu Berlinului.
Iar aleasa se conturează a fi de multă vreme Laura Kovesi, pentru care Dacian Cioloș aleargă pe post de iepure. Acea Kovesi pentru care Macron și-a sacrificat  procurorii conanționali pentru a-i oferi acesteia aureola de șef al Parchetului European.

Pentru a-și atinge scopul, Macron ar avea nevoie de pomparea de steroizi politici în USR, partidul creat de Coldea și Kovesi. Între altele, doi oameni mătrășiți fără milă de Iohannis și care abia așteaptă revanșa.
Cu Laura Kovesi promovată la Cotroceni, Coldea va putea reveni la butoanele statului-paralel, și vestea proastă pentru adversarii săi e că vîrsta îi permite să redevină general activ un deceniu de aici încolo. Sau șapte ani, din 2024.

Ce antidot ar exista împotriva unui asemenea plan francez?
Simplu: îngroparea USR mai înainte de declanșarea planului Macron, prin alegeri anticipate.

Dacă PSD și PNL (că AUR ar intra ”natural” în combinație) își dau mîna electoral, ele pot strivi între ele partidul lui Cioloș.
Iar un USR căzut de la cca.17% cît are acum în parlament, la 8-9%, e greu să mai fie vehicul electoral pentru un viitor președinte.

PNL ar pierde mult din forță, dar președintele următor nu s-ar înclina la Paris, ci tot la Berlin, unde vor conduce minim patru ani de aici încolo social-democrații înrudiți cu PSD.
În lumina unui asemenea scenariu, criza care afectează PNL e parte a unui sacrificiu ritualic operat de președintele Klaus Iohannis. Unul care include și românii de rînd, care vor suferi consecințele severe ale anticipatelor în plină iarnă.
Sau poate un sacrificiu nici măcar de el conceput, ci de cei care l-au propulsat la Cotroceni.
Nu de alta, dar se tot spune de la scandalul Black Cube încoace, că, în România, BND e regina. Și nu prea ar avea niciun interes să cedeze acest loc DGSE, nu-i așa?