Justiția lui Iohannis ne râde-n nas

(Preluare National – Valentin Boeru):
Să presupunem, prin reducere la absurd, că Viorica Dăncilă, Liviu Dragnea sau orice alt social-democrat ar fi câștigat alegerile pentru fotoliul de la Cotroceni. Să mai presupunem și că noul președintele, cu ani în urmă, ar fi fost prins în vârtejul unor combinații ciudate cu imobile, de unde și-ar fi luat uzufructul. Dacă în dosarul respectiv procurorii ar fi pronunțat o soluție de clasare pe motiv că ar exista autoritate de lucru judecat, România s-ar fi confruntat, acum, cu lupte de stradă. Grupurile #rezist și ONG-urile în spatele cărora se ascund servicii, partide vândute și interese de afară ar fi provocat un haos de nedescris. Președintele și consoarta, ambii pesediști, evident, au furat și casele și banii, nu ai fi auzit altceva. Iar procurorii i-ar fi albit, pentru că PSD a încălecat justiția și nimeni nu mai are curajul să sufle.
Iohannis e fericit. Și-a luat Justiția înapoi
Când însă procurorii au venit cu aceeași soluție, de data aceasta în dosarul care-i privește pe Klaus și Carmen Iohannis, nimeni nu scoate vreun cuvânt. Excepție fac doar autorii plângerii adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, nemulțumiți de modul în care procurorii au închis dosarul, și câțiva ziariști care nu au rețineri în a-i critica pe Iohannis și justiția pe care și-a băgat-o sub călcâi.
Nu dădea bine la campanie?
Soluția pronunațată de Parchetul General dă naștere la interpretări. Procurorului care a avut dosarul în lucru i-a luat un an, poate mai mult, ca să constate autoritatea lucrului judecat, socotind perioada scursă de la audierea soției lui Klaus Iohannis și până în prezent. Ce a făcut între timp? Bănuiesc că nici el nu mai ține minte, dar, oricum, nu cred că a cerut expertize, a solicitat comisii rogatorii, a făcut confruntări între nu se știe cine cu alți nu se știe cine. Am rezerve că de la audierea Georgetei Iohannis și până la data închiderii cauzei au mai apărut și alte documente în dosar. Mă refer la acte rezultate din propria muncă de invetigații, nu la hotărâri pronunțate anterior de alte instanțe în speță, pe care să le fi folosit la soluționare. Apoi, cum de nu a observat încă de la primirea dosarului că acesta poate fi închis imediat?
Gabriela Scutea sau un substitut de Codruța Kovesi cu aceeași aromă
Trebuia totul îngropat sub tăcere, ca să nu se vorbească despre caz înainte de condamnarea lui Liviu Dragnea? S-ar fi văzut măsura cu care justiția cântărește dreptatea și imparțialitatea? De ce nu a vorbit despre dosar în timpul campaniei electorale pentru Cotroceni? Nu dădea bine? Strica strategia cu PSD e toxic și a încălecat justiția?
Despre măreția Justiției
Nu e singura ispravă petrecută sub cârpa de pe ochii duduii Themis. Cătălin Predoiu a terminat cu audierile candidaților la șefia Parchetelor. A ieșit câștigător cine trebuia. Gabriela Scutea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Giorgiana Hosu la DIICOT și Crin Bologa la DNA. Despre Scutea se spune că de 15 ani nu a mai lucrat în vreun dosar. În schimb, din postura de Procuror General-Adjunct și mâna dreaptă a Codruței Kovesi, a semnat protocoalele secrete cu SRI, în 2009.
Giorgiana Hosu, păcălită de recunoașterea autorului
Perfect. Giorgiana Hosu nu știu cu ce fapte de arme își umple CV-ul. Și nici nu mă interesează. Mi-a fost de ajuns să o văd ținând isonul la condoleanțele prezentate familiilor victimelor din dosarul Caracal. Probabil, să nu se piardă efectul emoțional declanșat de Klaus Iohannis și Ana Birchall. De remarcat că, la momentul respectiv, moartea celor două fete se baza doar pe recunoașterea presupusului autor. Adică nimic, din puncte de vedere juridic. Nu asta contează, căci, după spusele lui Augustin Zegrean, fostul președinte al Curții Constituționale, măreția Justiției constă în interpretarea ei. Minunat!
Veșnicul adjunct
La interviurile din Consiliul Superior al Magistraturii, cele două doamne au primit aviz negativ. N-are importanță, avizul e consultativ, așa că hârtiile pleacă la Cotroceni spre semnare. Povestea asta seamănă al naibii de mult cu declarația lui Orban privind ordonanțele respinse. „Consiliul Legislativ a emis aviz negativ, dar a emis aviz”!
Bogdan Licu, o viață de adjunct
Ai crede că Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, oscilează între propria conștiință și oblijurile politice. Eu cred că nu oscilează deloc. După cum nici Bogdan Licu, veșnic pasionat de postul de Procuror General-Adjunct, nu oscilează în fața numirii ce va să vină. Tot adjunct, spre disperarea sau amuzamentul colegilor. Depinde în ce birou bagi capul. Cu note nu chiar grozave în facultate, dar, în schimb, cu o ascensiune fulminantă, Licu stârnește pasiuni. O fi adevărată vorba care circulă prin Parchetul General: nihil sine bafta, magna cum propteaua? Bafta canci, propteaua vincit!